România s-a calificat în optimile de finală ale Campionatului European de Fotbal, în ciuda comentariilor pesimiste de la începutul competiției, care ne vedeau drept cea mai slabă echipă din grupă, chiar de pe primul loc!
Performanța trebuie apreciată și trăită cu entuziasm. E o reușită! Una a grupului, care a muncit cu asupra de măsură, în limitele posibilităților tehnice și tactice, sfidându-i prin performanța reușită pe cei care nu găseau nici un termen de comparație cu fotbaliștii de altdat' - ”Generația de aur” și acordându-și o titulatură ce își dores să îi reprezinte: ”Generația de suflet”.
Meciul nu are un istoric prea zbuciumat, în afara evoluție scorului. Slovacii au marcat primii, în urma unei gafe a apărătorilor noștri centrali. Am egalat 13 minute mai târziu, după ce arbitrul a revenit asupra primei sale decizii, acordându-ne o lovitură de pedeapsă.
Între aceste două evenimente, care au consacrat rezultatul final al partidei și calificarea, la braț, a celor două echipe în sferturile de finală, nu s-a mai petrecut mare lucru. Au fost ceva ocazii, la ambele porți, și parcă slovacii au forțat un pic mai mult să se impună.
Remarcații partidei, de departe: Niță și Rațiu. Portarul nostru a oferit din nou câteva intervenții de excepție, care au oferit colegilor de echipă siguranța mentală care să-i facă să alerge în continuare.
Rațiu, albăstrit la păr, a reușit să se facă remarcat și în apărare, prin intervenții sigure, ce-au denotat concentrarea sa la joc, dar și în atac, unde raidurile sale au condus la situații de poartă foarte favorabile.
În rest, trecând de pasiunea ce ne-a făcut să urmărim acest joc, fotbalul practicat a fost unul de slabă calitate, încă o dovadă a diluției ce s-a produs în competiție din 1984, prima noastră calificare, când jucau doar 8 echipe, la cele 24 de acum, când am putea spune că doar cine nu vrea nu se califică...
Comentatorii meciului au oferit aceași sarabandă de vorbe, de care multe urechi s-ar lipsi cu mare drag, un alt exercițiu de autoadmirație, nu contează ce spui, contează să spui ceva tot timpul și mai ales să faci promovare celorlalte canale ale companiei media.
Tot aici ar mai fi de notat și nesimțirea cu care sunt tratați telespectatorii, momentele premergătoare partidei, în special cel al prezentării grafice ale echipelor, fiind acoperite de reclame care ne sfătuiesc să participăm cu moderație la ceea ce e probabil cea mai înfloritoare afacere din România: pariurile sportive.
Și ar mai fi de vorbit și de plictisul operatorilor televiziunii germane, care a asigurat transmisia în direct a partidei, care, în ultimele 10 minute au avut ochi mai mult pentru cei aflați în tribune, decât pentru ceea ce se întâmpla pe teren.
În meciul următor vom întâlni Olanda, dar, până atunci, să ne bucurăm cu toți de calificare, merităm! Ne-am tot certat pe politică, hai măcar sportul să ne unească!
