Virusurile perforează placenta
Profesorul Delfraissy spune că în microcefalie encefalul are o dimensiune mai mică în raport cu vârsta (gestațională sau la naștere). Microcefalia este asociată şi cu leziuni cerebrale, mai multe sau mai puține", cauzele fiind multiple: infecțioase, virale, toxice, din cauza placentei irigate necorespunzător sau a unor cauze genetice necunoscute.
Legătura dintre virusul Zika și microcefalie este extrem de probabilă, însă deocamdată nu este demonstrată științific, subliniază profesorul Delfraissy.
Cercetătorii presupun că există o legătură cauză-efect, pe de-o parte, ca urmare a importantei creșteri a numărului de cazuri de microcefalie în zone endemice cu virusul Zika și, pe de altă parte, ca urmare a prezenței virusului, semnalată la femeile care au avortat, ce locuiesc în zone endemice și ai căror fetuși aveau microcefalie.
"Se știe că infecțiile virale pot provoca malformații, mai ales în primul trimestru de sarcină, când se formează organele vitale", explică profesorul Cabie. Rubeola sau toxoplasmoza sunt cunoscute de multă vreme ca fiind cauze ale unor malformații la fetuși. "Virusurile perforează placenta și se localizează la fetuși, uneori, la nivelul celulelor cerebrale", explică şi profesorul Delfraissy.
Microcefalia
Cercetătorii se străduie la ora aceasta să afle de ce virusul acționează numai asupra unor anumite femei însărcinate, dacă există factori de risc sau boli asociate.
În privinţa consecințelor la copil a contaminării cu virusul Zika, profesorul Cabie subliniază că "la fel ca în cazul altor malformații grave, microcefalia nu este compatibilă cu o viață lungă. Atunci când creierul nu este dezvoltat, corpul nu poate funcționa. În Polinezia, apariția acestor malformații a dus, în general, la întreruperea voluntară a sarcinii, deoarece copiii ar fi supraviețuit doar câteva zile", a explicat omul de știință. Prima consecință poate fi moartea in utero din cauza severității afecțiunii cerebrale. Pentru copiii care se nasc cu microcefalie, viitorul este incert: bebelușul poate ajunge infirm cerebral, cu consecinţe în plan motor și al deficitului cognitiv (intelectual), circuitele cerebrale neputându-se stabili normal, precizează profesorul Delfraissy.
Când creierul este mai puţin afectat, copilul se dezvoltă "ceva mai bine în plan motor, dar mai puțin bine, psihomotor. Chiar în cazul unor leziuni "mai ușoare", pronosticul la nivel funcțional și psihomotor este relativ sever. “Este o adevărată dramă", încheie profesorul Delfraissy, intervievat de AFP.
Ţânţarul, mirosurile, berea şi CO2
Majoritatea ţînţarilor dispun de un mecanism dublu de detectare a prăzii: unul la distanţă mare, altul la distanţă mică. Ţânţarul este atras în special de CO2. El este capabil să detecteze moleculele de CO2 chiar la distanţe mari, ştiind că ţânţarul parcurge foarte rar mai mult de 200 de metri de-a lungul existenţei lor. Dar, odată ce a depistat sursa de CO2, ţânţarul se va fixa pe prada pe care decide să o înţepe sau nu. Probabil, în funcţie de formă, căldură sau, cel mai des, de mirosurile degajate. De altfel, mirosul foarte puternic rămâne principalul mijloc folosit pentru identificarea prăzii. Nici vorbă că ţânţarul ar detecta nivelul de zahăr din sânge, cum cred unii. În mod general, ţânţarii sunt extrem de sensibili la mirosuri, ei pot detecta aproximativ 150 de mirosuri diferite emanate de corpul uman. Dar nu sunt mirosuri perceptibile de om. S-ar putea să fie mirosuri ce provin de la bacteriile care trăiesc pe pielea omujlui. Ţânţarul-tigru este foarte puţin sensibil la CO
Comparativ cu alte specii, ţânţarul-tigru este mai puţin sensibil la CO2. Este ipoteza încă neverificată, susţinută de Gregory Lambert, responsabil în cadrul EID Mediteranee, prezentată în Sciences et Avenir. Se pare că ţânţarul-tigru a trebuit să se adapteze la mediul urban, unde sursele de CO2 sunt extrem de numeroase. Nu este imposibil ca ţânţarul-tigru să se fi desensibilizat la CO2 pentru a se axa pe detectarea mirosurilor care îi plac, explică Gregory Lambert.
