Discuţia cu prof. dr. Silviu Constantinoiu, şeful clinicii de chirurgie generală şi esofagiană a Spitalului Clinic „Sfânta Maria”, e o lecţie. De această dată, o lecţie despre hemoroizi, boala românilor, bacterii bărboase, cancer cu viermi şi cancere curabile.
Despre stilul de viaţă al bunicilor şi despre stilul de viaţă actual şi unde ne-a adus acesta.
Reporter: Domnule profesor, în repetate rânduri aţi atras atenţia asupra stilului de viaţă şi în special asupra alimentaţiei. Care este consecinţa imediată şi frecventă a acestui stil aşa-zis modern de viaţă? Să luăm hemoroizii. Este o boală atât de frecventă încât, practic, din 10 români, 9 au hemoroizi şi al zecelea are, dar nu recunoaşte, mai ales femeile cu multiple sarcini. Oare de ce?
Dr. Constantinoiu: Păi, înainte, ţăranul se ducea pe câmp, scotea din traistă un ou, o bucată de brânză, făcută de el. Dacă îl apuca actul respectiv, se ducea câteva secunde la marginea ogorului, într-o poziţie fiziologică adecvată pentru acest act, se ştergea cu un brusture şi, apoi, îşi relua treaba.
Or, acum, aproape toate femeile de vârsta a doua sunt constipate. Ele cred că rezolvă problema cu un supozitor cu glicerină, pe scaunul de wc, într-o poziţie care nu este tocmai fiziologică. Unele stau şi câte o oră şi fac revista presei în acest timp. Toate acestea duc, treptat, la o congestie a venelor hemoroidale, fiind o explicaţie a frecvenţei hemoroizilor. Lipsa exerciţiilor fizice, statul prelungit la birou, la calculator nu este deloc sănătos.
Bunicul soţiei mele a fost învăţător. Pentru el şi bunica, ora 12:00 era sfântă. Era ora când se aşezau la masă. La ora 7 seara era cina şi la 7 dimineaţa, micul dejun. Cu două gustări pe zi: la 10-11 şi la 5 după amiaza. Deci cantitatea de calorii necesară pentru 24 de ore era repartizată pe cinci mese. Ceea ce nu se mai întâmplă în zilele noastre. Pentru că familia nu se mai află la aceeaşi oră la masă, fiecare membru al familiei mănâncă pe rând. La serviciu, de obicei, comandăm ceva de la un fast-food şi între două mesaje la laptop sau telefon, mai înfulecăm ceva. Dar uităm că secreţiile digestive au un anumit ritm, care nu trebuie perturbat.
Reporter: Aţi văzut părinţii cum îşi înfofolesc copiii. Le pun trei rânduri de căciuliţe pe cap. Bieţii copilaşi transpiră şi tac, dar fac foarte uşor viroze. Aţi văzut copiii nordicilor!? La 16 grade Celsius, sunt în pantaloni scurţi, cu sandale, capul descoperit. Or, acest stil a dus la scăderea imuno-competenţei organismului. Ce soluţii avem?
Dr. Constantinoiu: În privinţa alimentaţiei, pledez pentru alimentele ecologice, legumele şi fructele crescute fără îngrăşăminte chimice, carne de pasăre de ţară, cum spunem în mod curent, chiar dacă sunt mai scumpe, sunt mult mai sănătoase, comparativ cu carnea provenită de la animale crescute industrial, cu hormoni, antibiotice etc.
Bacterii rezistente, bacterii bărboase
Acest stil, această alimentaţie aşa-zis moderne au produs modificări şi la nivelul florei intestinale?
Se ştie că peste jumătate din populaţia ţării are o contaminare pe tubul digestiv cu helicobacter pylori, care s-a dovedit că are, într-o oarecare măsură, legătură cu boala ulceroasă, chiar cu cancerul gastric.
Pe de altă parte, sindroamele acestea diareiforme, colitele perturbă profund flora intestinală. Excesul de antibiotice luate fără indicaţia medicului afectează echilibrul florei intestinale.
S-a crezut că vom pune antibiotice în orice, inclusiv în pasta de dinţi, şi, astfel, vor dispărea infecţiile. Fals. Deoarece s-au selectat suşe de bacterii rezistente, din astea bărboase, de spital, care sunt rezistente la toate antibioticele, inclusiv la Tienam, care este, să spunem, cel mai puternic antibiotic cunoscut la această oră.
Domnule profesor, acestea nu par a fi nişte urgenţe. De fapt, care sunt urgenţele în opinia dumneavoastră, a chirurgului?
La Spitalul Sfânta Maria, ne ocupăm mult de patologia oncologică şi suntem supraspecializaţi în chirurgia esofagului şi a polului superior gastric. Primim pacienţi din toată ţară.
Cancerul nu este considerat o urgenţă imediată, ci una temporizabilă. Uneori se fac tratamente neo-adjuvante. Sunt urgenţe medicale imediate: ocluziile intestinale, peritonite, apendicite acute, hernii strangulate, infarcte entero-mezenterice, traumatisme... Toate acestea nu mai lasă un interval de expectativă. Trebuie intrat, după o scurtă re-echilibrare, imediat în sala de operaţie.
Pot să vă spun că a crescut mult patologia tumorală, în special malignă. Poate şi pentru că românii au început să fie mai preocupaţi de sănătate, merg mai des la medic. Iar medicul la rândul lui are mijloace de diagnosticare mai eficiente.
Un caz extrem, dar nu atât de rar
Redactor: Dar şi aşa, noi, românii, nu excelăm la capitolul prevenţie şi controale periodice la medic.
Dr. Constantinoiu: Eu spun că românii sunt mai informaţi şi mai interesaţi când vine vorba de sănătatea lor. Dar am întâlnit şi situaţii intolerabile. Am avut o bolnavă, care locuia la 200 de metri de Spitalul Sfânta Maria. Căsătorită cu un colonel. Femeia avea un cancer de sân, ulcerat, cu, nu exagerez, viermi. Când am dat pansamentul jos, am înlemnit. L-am întrebat pe soţul pacientei, dacă doarme lângă ea. L-am întrebat, deoarece pacienta chiar avea un miros puternic. Este ceva de neînţeles pentru secolul în care trăim. Deci contează şi când vine pacientul la medic. Pentru că nu-l poţi aduce cu forţa. Este un caz extrem, dar nu atât de rar pe cât s-ar putea crede.
Redactor: Aici e pacientul aflat într-o stare de indolenţă patologică, dar mai este şi...
Dr. Constantinoiu:... medicul de familie. Dacă acesta stă în birou, completează nişte formulare, dar nu face vizite la asiguraţii pe care îi are pe listă, sigur nu vom putea despista multe boli în stadii precoce. Dacă medicul ajunge acasă, vrând-nevrând fiecare membru al familiei face un consult medical. Dar mulţi medici de familie au devenit funcţionari publici. Ce-ar fi ca eu să intru în sala de operaţie şi, dacă s-a făcut ora 13:00, să las bolanvul cu burta deschisă şi să plec pentru că s-a terminat programul meu de muncă!
Redactor: Vom reuşi să învingem cancerul, domnule profesor?
Dr. Constantinoiu: Da. Deja o bună parte dintre cancere sunt învinse, de exemplu, anumite leucemii limfatice cronice, cancerul de piele. Cancerul de sân poate fi curabil în stadii incipiente, la fel cancerul de col uterin. Regula de aur, în toate aceste cazuri, este depistarea precoce. Evident, în stadiul IV, în principiu, cazul e pierdut.
Redactor: Ce ne spuneţi despre terapiile anticancer?
Dr. Constantinoiu: Au apărut terapiile ţintite. Cancerul este o boală multipotentă, cu o celulă extrem de versatilă. Toate terapiile citostatice atacă neselectiv, celulele care se înmulţesc foarte rapid. De aceea, pacientelor care fac chimioterapie le cade părul. Terapiile citostatice nu atacă, selectiv, numai celulele canceroase, care au o rată de înmulţire a ADN-ului foarte mare. Ele atacă şi celulele părului, şi celulele tubului digestiv, şi pe cele hematologice ...
Dar acum au apărut terapii cu anticorpi monoclonali care conduc citostaticul ţintit către celula canceroasă. Există şi un program naţional pentru cancerul colo-rectal cu metastaze hepatice în cadrul căruia se administrează un medicament (Avastin) care costă 5-6.000 de euro pe lună, decontaţi de CNAS. Şi am văzut supravieţuiri care trec de 5-6-7 ani la bolnavi care, fără această terapie, s-ar fi prăpădit în 2-3 luni.
Redactor: Dar, la ora actuală, chiar printre oncologi există opinii pro şi contra chimioterapiei?
Dr. Constantinoiu: Periodic, ne întâlnim în cadrul unui simpozion franco-român de gastroenterologie cu specialişti din Franţa. Ei nu numai că fac chimioterapie, dar fac şi în cazuri în care noi nu prea făceam.
În cancerul scuamos de esofag facem chimioterapie, dar ei s-au mirat că nu facem în cancerele gastrice, deoarece se poate obţine un oarecare efect: o diminuare a tumorilor, a ganglionilor. Astfel, aduci tumora din stadii nerezecabile, în stadii rezecabile. De altfel, Franţa are un program foate bine pus la punct. Părerea mea este că bolnavul francez este cel mai bine îngrijit şi urmărit bolnav din lume.
Redactor: Domnule profesor, se spune că un cancer diagnosticat la un tânăr este mai dur comparativ cu acelaşi tip de cancer, la un vârstnic. Este aceasta o regulă?
Dr. Constantinoiu: Eu spun că sunt bolnavi şi nu boli. Şi poate în asta constă actul de creaţie al medicului, în special al chirurgului, de a se adapta particularităţilor fiecărui bolnav.
De exemplu, am întâlnit o tânără de 22 de ani cu un cancer de stomac operat, într-o altă secţie, cu două săptămâni înainte. S-a făcut o biopsie doar dintr-un ganglion perigrastric, care a ieşit negativ. Şi am făcut, practic, o secţiune prin tumora respectivă. A ieşit cel mai prost tip de cancer posibil, cu un prognostic catastrofal. Reţineţi la 22 de ani.
În situaţia asta, am fost nevoiţi să reintervenim, să-i totalizăm gastrectomia. Am făcut o limfodisecţie foarte minuţioasă, combinată cu ablaţia ovarelor. Pentru că se ştie ovarele, în anumite forme de cancer, mai ales în cele care penetrează prin toate straturile, culeg celulele canceroase şi fac nişte tumori deosebite. Te-ai fi aşteptat ca bolnava asta să nu prindă anul de la rezecţie. Vă spun că au trecut zece ani de atunci.
