Potrivit INSP, persoanele care au ajuns în aceste ţări trebuie să se protejeze de înţepăturile de ţânţari atât în interior, cât şi în exterior, de la răsăritul soarelui până la apus, intervalul când ţânţarul-vector este foarte activ.
Folosirea de substanţe repelente cu respectarea instrucţiunilor de pe eticheta produsului. N,N-diethyl.meta-toluamide (DEET) nu este recomandată copiilor sub 3 luni, dar este permis femeilor însărcinate. Se recomandă purtarea de pantaloni lungi şi bluze, cămăşi cu mânecă lungă, mai ales în intervalul când ţânţarul este foarte activ, folosirea de plase la pat, chiar în timpul zilei. INSP precizează că femeile care doresc să rămână însărcinate, gravidele, persoanele cu boli autoimune sau cronice severe, cele care au copii mici, trebuie să consulte un medic sau să se adreseze unui cabine specializat în medicina călătoriei înainte de pleca la drum, pentru a se informa asupra repelentelor ce le pot folosi şi a altor măsuri preventive.
La întoarcere
Călătorii care prezintă simptome compatibile cu infecţia cu virusul Zika timp de 3 săptămâni de la revenirea dintr-o zonă afectată sunt sfătuiţi să consulte medicul de urgenţă, iar femeile însărcinate trebuie să precizeze medicului că au călătorit în aceste zone.
Simptome
INSP reaminteşte că infecţia cu virusul Zika este provocată de un microorganism transmis prin intermediul ţânţarilor, în special Aedes aegypti. Virusul are o perioadă de incubaţie între 3 şi 12 zile după înţepătură. În 60%-80% dintre cazuri, infecţia este asimptomatică. Şi atunci când apar, de obiecei, simptomele sunt uşoare, durează 4-7 zile, fără complicaţii severe sau decese asociate şi cu o rată scăzută de spitalizare.
Simptomele asociate cu infecţia cu virus Zika sunt erupţia maculară sau papulară, febră, artralgii (dureri ale articulaţiilor), conjunctivită non-purulentă, hiperemie conjunctivală, mialgie, cefalee. Iniţial, erupţia apare pe faţă, după care se extinde pe tot corpul.
În prezent, nu există tratament sau vaccin împotriva virusului Zika. De aceea, esenţială este respectarea recomandărilor de prevenire cu caracter personal, în sensul evitării înţepăturilor de ţânţar. Până acum, s-au adunat dovezi, potrivit cărora este posibilă transmiterea transplacentară a virusului în timpul travaliului unei mame în fază viremică. De asemenea, este posibilă transmiterea pe cale sexaulă sau prin sânge şi produse de sânge.
INSP subliniază că asociarea cu sindromul Guillain-Barré şi alte complicaţii auto-imune, precum şi microcefalia fetală sau neo-natală din mame expuse la Zika în primele două trimestre ale sarcinii au fost notificate în Polinezia Franceză şi Brazilia. Dar este nevoie de dovezi suplimentare pentru a se stabili o legătură de cauzalitate între aceste deficienţe neurologie/neuro-dezvoltare şi infecţia cu Zika.
