Într-un interviu acordat în exclusivitate site-ului nostru, academician Victor Voicu, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române, subliniază că, în noaptea tragediei de la clubul colectiv, persoanele aflate acolo au fost supuse unei „agresiuni mixte, complexe”. În opinia acad.prof. dr. Victor Voicu, intoxicaţia cu oxid de carbon şi cianuri afectează în primul rând creierul, leziunile la acest nivel fiind adesea ireversibile.
Ce s-a întâmplat în acel spaţiu, în momentul declanşării incendiului?
În incendiul grav produs în clubul Colectiv, a avut loc o agresiune mixtă, complexă asupra persoanelor care au fost în incintă. Mă refer la temperatura şi arsura la nivelul exterior al corpului, la nivelul pielii. Au fost gazele emanate rapid, intens, prin arderea de tip violent. Gazele au fost fierbinţi, au ars căile respiratorii, au produs leziuni ale căilor respiratorii, ceea ce este extrem de grav. Ultima, dar nu cea din urmă, este agresiunea toxică prin oxid de carbon, cianuri care se eliberează ca urmare a arderilor, a combustiei materialelor plastice existente acolo, şi alt tip de gaze, insolvenţi organici, alţi oxizi. Toate aceste substanţe au rol agresiv, coroziv, toxic.
Domnule academician, rămânând la acest aspect, intoxicaţia acută, din acea noapte dramatică. Care sunt efectele?
Intoxicaţia acută a contribuit la primele 27-28 de decese şi a generat starea gravă, împreună cu celelalte leziuni, la celelalte persoane expuse. Intoxicaţia cu oxid de carbon produce o hipoxie gravă, adică o lipsă a capacităţii de folosire a oxigenului de către organism, chiar după scoatera acestuia din incinta respectivă. Se produce o blocare a transportului oxigenului la nivelul sângelui şi ţesuturile suferă din cauza lipsei de oxigen.Mai ales creierul este afectat. Cianurile fac şi ele tot o blocare a utilizării oxigenului. Chiar dacă este administrat oxigen, ele generează grave leziuni ale creierului şi la nivelul celorlalte ţesuturi.
Aceste intoxicaţii sunt de durată?
Da. Ele durează zile la rând până la refacere, chiar dacă se administrează oxigen 100% şi se ventilează artificial. Împreună, aceşti factori creează o stare extrem de gravă la nivelul organismului supus arsurilor şi, implicit, intoxicaţia cu gaze. În aceste condiţii, riscurile de deces sunt extrem de ridicate. Este o cazuistică supra acută, critică. Aceasta, din nefericire, a generat drama la care asistăm, cu o mortalitate extrem de ridicată.
În prima fază ce avea prioritate din punct de vedere medical, arsura sau intoxicaţia?
În astfel de cazuri trebuie intervenit rapid pentru scoaterea victimelor din acel spaţiu, administrarea tratamentului de urgenţă după indentificarea celor a cărora viaţă era pusă în pericol. De aceea, se face stabilizare, ceea ce înseamnă repunerea în activitate cvasi compatibile cu viaţa a funcţiilor vitale, adică respiraţia şi circulaţia sângelui. Aceasta este ceea ce numim stabilizare: a aduce organismul în situaţia de reuşi să facem celelalte acţiuni medicale. Stabilizarea înseamnă administrarea de antidot, eliberarea căilor respiratorii, calmarea durerii, stoparea unei eventuale hemoragii, reducerea riscului de expunere la infecţii. Deoarece se ştie că arsurile, prin infecţii, acestea pot devin dramatice. Infecţiile pot produce şoc toxico-septic.
Domnule academician, spuneaţi că creierul este organul cel mai afectat. Leziunile cerebrale sunt reversibile?
Primul şi cel mai grav afectat este creierul. La intoxicaţia cu oxid de carbon, uneori, aceste leziuni sunt ireversibile, rămân cu leziuni neuro-psihice pe toată viaţă. Pentru că, dacă se produc leziuni la nivelul creierului din cauza hipoxiei, acestea nu mai sunt reversibile decât foarte lent sau prin compensarea altor centri. Uneori, rămân tulburări neuro-psihice cronice ireversibile. Adică, sechele.
Şi la nivelul plămânului?
Leziunile se pot vindeca dacă se iese din faza acută sau supra acută.
Persoanele care au fost în acel club, dar care nu au avut nevoie de îngrijiri medicale, este posibil să aibă probleme din cauza intoxicaţiei cu gaze?
Este greu de spus. Dacă expunerea a fost extrem de redusă, probabil nu sunt în pericol. Dar, vedeţi dumneavoastră, îl ascultam pe prof. dr. Dan Enescu care povestea despre un pacient, care s-a aşezat pe scaun şi, apoi, a căzut ca lovit de fulger. Asta înseamnă că era o intoxicaţie subclinică. Pacientul a rezistat cât a putut, dar sub acţiunea presiunii şi stresului, a căzut ca secerat printr-un mecanism nervos-central.
