O tipă din Bistriţa avea un iubit. Iubitul ei era (şi este) un suedez de culoare, venit la studii în Cluj.
Suedezul de culoare o anunţă pe bistriţeancă o veste fatală: omul vrea să pună capăt relaţiei.
Asta se oftică toată şi-ncepe să-i care lopeţi în spinare. Suedezul de culoare se apără dar nu ripostează.
“N-am îndrăznit să ripostez, pentru că religia mea îmi interzice să lovesc femeile”. Asta zic şi eu suedez de culoare, care, în plus, mai e şi credincios.
Nu mai devreme de acum cîteva minute citisem o ştire în care se spunea că Suedia e cea mai puţin credincioasă ţară europeană, cu doar 7% oameni credincioşi şi restul, de 93% - atei declaraţi.
Deşi religia nu-i permite să lovească o fată (şi bine face, chiar dacă ar fi fost în self-defence), totuşi, suedezul nostru de culoare a depus plîngere la poliţie pentru loviri şi alte vătămări sau #nuştiucumeaia.
Religia nu-i interzice asta. Foarte bine.
Acuma poliţia ce-o să-i facă fetei? O s-o ardă pe rug în Piaţa Publică?
O s-o schinguiască după metode medievale pînă cînd asta-şi cere scuze faţă de suedezul de culoare, care a îndrăznit să pună capăt relaţiei cu EA?
N-o să-i facă nimic fetei, mai ales că e bistriţeancă de-a lor.
Habar n-are suedezul nostru, bunăoară, că, la noi, în Ardeal, numai dacă-mi intri pe proprietate iau puşca de vînătoare şi te-mpuşc sau, mai comod, bag cuţitu-n tine şi pe urmă mă duc singur şi mă predau.
Suedezul nostru de culoare habar n-are pe ce lume trăieşte. O fi citit “Ion” suedezul nostru de culoare?
O şti suedezul nostru de culoare ce-i aia brişcă?
Cel mai drăguţ în toată povestea asta mi s-a părut, totuşi, faptul că suedezul n-a ripostat în nici un fel pentru că-i interzice religia.
Ce religie o avea suedezul, să le zică şi ăstora de aici, care-şi bat nevestele la greu.
La noi, la ortodocşi, nu se interzice bătaia. Ba chiar se promovează.
O şti suedezul nostru de culoare de vorba aia a anonimului înţelept popular, “femeia tre s-o mai baţi din cînd în cînd, că ştie ea de ce”? Sigur nu ştie.
Suedezul nostru nu s-a adaptat deloc condiţiilor culturale şi de civlizaţie din Romȃnia şi în special din Ardeal.
Ardelenii, cît or fi ei de lenţi, îş iuţi la mînie. P-asta, suedezul nostru de culoare a aflat-o pe propria-i piele.
Oare o să-şi continue studiile în Cluj sau îşi îngheaţă anul să plece înapoi la suedezele lui din Stockholm?
