„Lie, Ciocârlie“, poate cel mai frumos cântec popular românesc, a fost compus de Maria Lătărețu după moartea copiilor săi. Piesa a fost făcută celebră însă de Maria Ciobanu, într-o variantă proprie.
Maria Lătărețu a fost alintată în fel și chip: Privighetoarea Gorjului, Crăiasa cântecului românesc sau Prințesa cântecului popular românesc. Însă ea era doar Maria, fata lui Borcan, al 16-lea copil al unei familii de lăutari din Bălcești.
Talentul ei muzical, moștenit de la mamă, a ieșit la suprafață ca untdelemnul din apă, făcându-se auzit și cunoscut. S-a născut să cânte și a plecat din lume cântând și lăsându-și cântecele moștenire.
Se spune că Maria a învățat să cânte imitând păsările. Copil sărac, muncea prin sat la cules de fructe și cânta, adunând câțiva gologani pentru a-și ajuta părinții. Și atât de bine cânta încât, la doar 12 ani, Ionică Gîlcă din Novaci a luat-o în taraful lui, să bucure miri și nuntași.
Un an mai târziu, fratele ei, Ioniță, care locuia la Târgu Jiu, i-a cumpărat o chitară și a pus-o să învețe să se acompanieze, apoi a luat-o în taraful lui. Și-a făcut ucenicia, cum s-ar zice. De mare folos, pentru că după trei ani ajunge interpretă principală în taraful lăutarului Tică Lătărețu din Lelești. Și după încă un an, la 17 ani, devine și soția lui.
Viața de artist strălucește numai în reflectoarele scenei. Dincolo de cortină, în culise, viața Mariei Lătărețu este plină
de durere. Cea mai cruntă din câte dureri pot exista. În cimitirul Vădeni din Târgu Jiu, cântăreața și-a petrecut, pe rând, patru din cei cinci copii pe care i-a avut.
Doar unul singur i-a rămas, Neluțu. S-au dus, pe rând, primul băiat la vârsta de doi ani, o fetiță la șase anișori și gemenele, la nici un an. Când veți mai asculta piesa 'Lie ciocârlie', compusă de Maria Lătărețu, să știți că aceasta este bocetul ei de mamă sfâșiată de durerea pentru care abia dacă mai există cuvinte. Pentru copiii ei a scris-o și cântat-o, până în ultima zi.
Într-o singură piesă, artista a cuprins suferința de mamă transpuse în trilurile ciocârliei căreia plugul i-a stricat cuibul și i-a ucis puiul.
„Mie mi-a venit/ De anul trecut/ Cuibul mi-am făcut/ Su’ brazdă de plug./ Plugul d-a venit/ Și eu n-am știut/ Cuibul mi-a strivit/ Ouăle-au roșit/ Puii mi-au murit. Și mi-am pus în gând/ Ca să zbor în vânt/ Să dau de pământ/ Să mor mai curând”.
Pe 27 septembrie 1972, Maria Lătăreţu se afla la Româneşti, judeţul Botoşani pentru un spectacol. „Miercuri, 27 septembrie 1972, în comuna Româneşti era mare fierbere. După-amiază, de la ora 16:00, pe scena Căminului Cultural urma să cânte însăşi Maria Lătăreţu, celebra privighetoare a cântecului românesc, pe care mulţi o văzuseră doar la televizor sau o ascultaseră la radio sau de pe discurile Electrecord. Cererea de bilete a fost atât de mare, încât forurile cultural au transformat spectacolul de fapt... în două spectacole: unul de la ora 16:00, iar celălalt de la ora 18:00", scriu Ioana Lătăreţu şi Dorin Brozbă, autorii cărţii „Maria Lătăreţu, privighetoarea nepereche“.
Artistei i s-a făcut rău în culise, după ultimul cântec intepretat pe scenă. Colegii artişti, speriaţi, au chemat un tehnician veterinar aflat în sală, pentru a o resuscita. Artista care făcuse o comoţie cerebrală nu a mai putut fi salvată.
