“În martie 1890, la un an după pierderea Iuliei, într-o seară umedă și posomorâtă, cum el însuși a precizat, Hasdeu stătea la masa lui de lucru, cu gândurile departe, la copilul care-i însorise viața. Fără să vrea și fără să-și dea seama, Hasdeu luă un creion. În voie, mâna se jucă vreo cinci secunde. Când se reculese, văzu uimit că pe petecul de hârtie din fața sa era scris pe limba franceză: “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu”
Literele și semnătura aveau identic caracterul scrisului Iuliei Hasdeu. Din acel moment, Hasdeu deveni spiritist. În 1891, scrise prima sa lucrare spiritistă, “Știința sufletului, Dumnezeu, Nemurirea, Destănuirea” și nu încetă să lucreze, închinând până la moarte mare parte din clipele vieții lui, spiritismului.
Opera spiritistă scrisă a lui Hasdeu este rezumată sub titlul “Sic cogito”. Timp de 18 ani, cât a activat pe tărâmul spiritismului, în jurul lui Hasdeu se grupară figuri strălucite ale intelectualității românești, care dădură spiritismului de la noi un puternic impuls de viață. După indicațiile spiritului Iuliei, Hasdeu începu în 1893 construirea castelului spiritist de la Câmpina. Început în ziua de 2 iulie 1893, castelul a fost terminat în ziua de 2 iulie 1896. Adumbrit de nuci uriași, vizitatorul este întâmpinat la intrarea în castel de impresionantul portal păzit de simbolul ochiului dumnezeiesc și de doi sfincși. Ușa turnată poartă inscripția: “E pur si mouve”, celebrele cuvinte ale lui Galileu, simbol omenesc al credinței neclintite. Sub această inscripție stă blazonul familiei lui Hasdeu.
Sub cei doi sfincși de la intrare se află steaua înflăcărată, simbol al spiritului universal, din care se desface orice spirit ce se întrupeazä. Din steaua cu cinci colțuri descind în șapte planuri ale vietii pământești cele șapte întrupäri diferite de până azi ale luliei: Agnodike, Hypatia, Beatrice Portinari, Juana Veranez, Elisabeth Tudor, Charlotte Corday, Iulia Hasdeu. Marmura din stânga reprezintã viata descendentă, moartea, viața divină, iar marmura din dreapta reprezintă evoluția ascendentă a corpului astral, cele sapte întrupări, viața și moartea vieții divine. Pe marmurele așezate în părțile laterale ale soclurilor sfincșilor stau săpate sentințele crezului spiritist comunicat lui Hasdeu de Iulia:
LEGEA RELIGIOASĂ
Crede…
Crede în Dumnezeu.
Crede în nemurirea sufletului.
Crede în darul comunicării cu cei duși.
Impresionante sunt altarul templului și camera de ședințe spiritiste. Altarul, camera de muzică, cum este numit de îngrijitorii castelului, închidea odată pianul Iuliei Hasdeu, pian care, zice-se, era din când în când acționat de spiritul ei. Ferestrele din fund ale altarului, făcute dintr’o sticlă specială, răsfrâng prin colțuri trei fascicole de raze roșii, simbolizând sângele vărsat de Christ pentru oameni.
Camera de ședințe spiritiste este tapetată cu diverse nuanțe de albastru, tonuri mai închise jos și mai deschise spre plafon. În peretele dinspre răsărit se află un tub în care se așeza un carton și un creion în timpul ședințelor spiritiste. Fără intermediul nimănui, creionul scria automat pe carton comunicările spiritului Iuliei. Pe pereții camerei de ședințe se află zugrăvite sus și jos, după importanța lor simbolică, diverse semne ezoterice, a căror explicație amănunțită nu o îngăduie spațiul articolului de față. Castelul este flancat pe trei terase, în mijlocul cărora se află o camera de reflexie, având în peretele de la răsărit portretul Iuliei Hasdeu.
Starea actuală a castelului este deplorabilă. Ar fi fost ruină de mult dacă sforțările inimosului judecător Budiș, ale Ateneului popular B. P. Hasdeu și ale altor câtorva persoane, puține la număr, n-ar fi izbutit să mențină cel puțin în starea actuală, acea expresie a unui crez adânc și curat.
