Ponta si-a dat demisia sub presiunea strazii.
Se mai intampla si asa dar,in general, pentru o societate care incearca sa fie democratica, nu e cea mai buna solutie.
Coalitia de la guvernare s-a destramat rapid si vor incepe negocierile pentru un nou guvern.
PNL vrea o solutie si mai radicala:alegeri anticipate. Partidul doamnei Gorghiu crede ca emotia anti-PSD poate fi un catalizator care sa-i ajute sa castige alegerile.E si acesta un rationament dar ignora ca strada contesta intreaga clasa poltica. Si aici apare cel mai important actor al acestei crize:strada.
Radicalizata ea cere schimbarea clasei politice a Romaniei, cerere care entuziasmeaza multimile dar inaplicabila in viata reala. Si aici apare capcana in care, vrand-nevrand, pica Iohannis.
Singurul politician agreat de strada este fostul primar al Sibiului. El este privit cu speranta ca poate produce schimbarea in Romania. Dar cum? Nimeni nu stie iar experienta postdecembrista spune ca atunci cand se cere asa ceva nimeni nu stie cum trebuie sa arate acesta miscare.
Asa ca, Iohannis s-a trezit brusc in fata celui mai dificil moment din cariera lui de presedinte. Ca imagine, poate prelua intreaga putere printr-un guvern care sa nu-i fie adversar si pe care il poate influenta.
Cine-l va conduce si cine vor fi ministrii? Va gasi personaje care sa nu fie compromise public? Vor fi agreate de protestatari?
Iohannis se afla in fata unui prim moment de criza in mandatul sau si toata lumea asteapta o solutie miraculoasa. Solutie care,in fapt ,nu exista iar vacanta sa la Cotroceni s-a terminat.
Strada ii cere lui Iohannis sa schimbe Romania din temelii.Evident ca este o cerinta imposibila.
Curios, dar aceasta situatie in care Iohannis poate sa-si puna un guvern al sau- e o victorie,nu?- poate fi in timp ,o mare infrangere.
