Copilul, până la un an, să nu se uite în oglindă, că-i cresc dinții anevoie. Când îi iese primul dinte copilului, mamele din Bucovina obișnuiesc a zice: „Dinte nou în cap sănătos!”.
La greci, în insula Lesbos, cel ce vede primul dinte al unui copil trebuie să-i dăruiască o cămășuță și atunci ceilalți îi vor crește ușor, fără durere.
În Germania, primul care va zări acest dinte al copilului trebuie să-i tragă o palmă imediat: cu chipul acesta ceilalți dinți îi vor ieși cu ușurință.
Când unui copil îi cresc întâi dinții de sus, va muri degrabă. Această credință e foarte răspândită. După o altă credință, în județul Vâlcea, dacă-i cresc copilului întâi dinții de sus, se va face preot sau preoteasă, după cum e băiat sau fată. La Rășinari se crede că mama copilului căruia îi cresc întâi dinții de sus va naște după el un băiat.
Cine are strungăreață la incisivii de sus va fi lumeț (lumeață), aprins (ă) după dragoste. În alte țări se crede că va cutreiera lumea, că va avea noroc, că se va îmbogăți.
Când îi cade copilului unul din dinții de lapte, trebuie să-l arunce pe casă sau pe șură, mai rar în pod, rostind de trei ori formula: „Cioară, cioară, na-ți un dinte de os și dă-mi unul de oțel!”.
Nu băga în foc lemn de soc, vreji de viță-de-vie sau coji de nuci, că te dor măselele. „Dacă tai socul, te dor dinții”. La noi și la alte popoare socul era considerat lemn sacru, de care nu trebuie să te atingi.
Cât privește cojile de nuci, oprirea de a le arde în foc își găsește explicația în crucea din găoace care desparte cele patru sferturi ale miezului.
În Bucovina se consideră că, dacă mănâncă cineva pâine în locul ros de șoareci, nu-l vor durea dinții niciodată. O credință care este fără îndoială un percept de igienă: să nu te scobești cu acul în dinți, că se strică sau capeți duhoare în gură.
Când îți cere cineva un cărbune sau un chibrit, ca să-și aprindă luleaua sau țigara, să nu i-l ții ca să aprindă, că-ți cad dinții.
Bătrânii, când le cad dinții, îi strâng în fundul lăzii și hotărăsc să li se pună în sicriu, când vor muri, ca să-i aibă pe lumea cealaltă. Și armenii păstrează dinții căzuți, punându-i în crăpătura unui zid, ca să-i aibă pe lumea cealaltă.
