Nu mânca ceva uitat, că uiți degrabă. Să nu mănânci pâine uitată, că nu te mai însori sau nu te mai măriți, rămâi ca pâinea. Pâinea ce-o uiți în cuptor să n-o mănânci, sau mâncarea uitată în vatră, că uită oamenii de tine.
Tot astfel, în Indiile orientale olandeze, locuitorii din insula Halmahera nu mănâncă ceva uitat (un cartof sau o banană ce a rămas în fundul oalei), ca să nu devină uituci.
Femeia, când pleacă cu marfa la târg, pune apă în ciur și zice: „Cum nu stă apa în ciur, așa să nu stea marfa mea”. În județul Dolj (com. Leu), copilul bolnav de friguri e dus până-n zori în dosul casei, unde-l spală cu apă trecută prin ciur, ca să nu țină copilul frigurile, cum nu ține ciurul apa. Când se învălește pâinea cu sul, se înnoadă o pană de găină, ca pânza să meargă așa de ușor în stativ ca pana.
Copiilor mici, când încep să se ridice în picioare, întâi să le dai cu pana de gâscă pe la picioare, ca să fie ușori ca pana. În Basarabia li se pune o pană de gâscă în scăldătoare. Când un copil e leneș, e bine să-i dai aripi de furnică, și atunci se face sprinten și iute ca furnica. Copilul în a cărui scaldă se va pune trup de licurici, se va face luminat la minte.
Se ține Vinerea seacă (vinerea Paștilor), pentru ca să sece bubele și toate bolile din trup. Creanga pe care a cântat cucul se pune în lăutoarea fetelor, ca să fie dragi la lume, cum e și cucul de drăgălaș.
O bucată din „funia clopotului bisericii e bună de pus în lăutoare, ca să fii ascultat de lume, cum e ascultat clopotul. Copilului nou-născut i se dă de băut dintr-un clopoțel sleit, ca să fie cântăreț mare. Cu betele să nu te încingi pe dos, că ești în dosul tuturor. Cu ață de la ițe să nu te legi la picioare, că dai îndărăt ca ițele.
