Copilului, ca să învețe curând să vorbească, i se dă să mănânce terci de mămăligă sau cir de turtă crudă. În Bucovina, când un copil nu vorbește degrabă, i se dă de mâncat pâine din traista unui cerșetor.
Femeia însărcinată să nu mănânce cap de pește, căci copilul ce va naște nu va vorbi curând. Aceeași credință o au și sârbii. Copilul mic, până nu începe să vorbească, să nu i se dea de mâncat pește, căci nu va vorbi curând sau va rămâne mut.
În Vâlcea, se zice că nu trebuie să i se dea unui copil flori în mână, căci nu va vorbi curând. Copilul mic, până n-are dinți, să nu-l lași să se uite în oglindă, căci nu va vorbi curând sau va gângăvi.
Întâia cămășuță ce se pune copilului nu se încheie la gât (nu se îmbaieră), căci altfel nu va putea vorbi curând.
În Banat, dacă un copil nu poate vorbi degrabă, mumă-sa îl duce la biserică, unde paracliserul îi dă să bea apă dintr-un clopoțel.
În Silezia, ca să poată vorbi curând copilul, se scrie numele acestuia pe câte un clopot de la trei biserici. I se mai dă copilului să bea apă dintr-un clopoțel, ca să aibă un glas bun și să cânte frumos.
La iugoslavi i se dă de băut copilului dintr-un clopot ce atârnă la gâtul unei vaci, în caz când întârzie să vorbească.
În Moldova, când se naște un copil, e obiceiul să se spargă o oală nouă, ca să capete copilul glas frumos.
Când un copil începe abia să vorbească și rostește întâi cuvântul „tată”, mumă-sa va mai face un băiat; dacă zice însă „mamă”, ea va naște o fată.
Când te strigă cineva noaptea de afară, nu e bine să-i răspunzi, până nu te cheamă a teia oară, căci poate fi necuratul și să-ți ia graiul.
Aromânii se feresc, de la Crăciun și până la Bobotează, de avorbi noaptea, căci se poate întâmpla să le ia necuratul graiul. Să nu vorbești când iese popa din altar, că-ți ia Dumnezeu graiul.
Pentru ca femeia însărcinată să nu dea naștere unui copil cu limba prinsă (împiedicată), i se recomandă următoarele: să nu coasă duminica, să nu-și înnoade pletele, să nu sufle în cuptorul de pâine, să nu mănânce carne netăiată din frigare.
Ca să nu devină copilul gângav sau dacă nu vorbește la timp, moașele îi taie ața de sub limbă.
