Noi nu era să muncim cum muncim astăzi, mâncarea noastră în rai avea să fie mierea, iar în loc de apă să bem vin. Dar acolo în rai era feli de feli de pomi şi Diavolul şi-a pus şi un pom de-al lui – măcieşul. El a iudit pe Eva de a mâncat şi i-a dat şi lui Adam. Adam nu are păcat, lui i-a stat poama în gât, dar Eva e cea greşită!
Ei cum au mâncat, îndată s-au trezit goi, numai unghie pe ei. Atunci Dumnezeu le-a zis: „Adame, ai greşit, ia hârleţul şi lopata în spate şi te du de-ţi caută hrană şi munceşte!” Iar Evei i-a dat furca şi cocioarva. Dar ei nu ştiau de ce să se apuce, de aceea Dumnezeu s-a prefăcut om şi a venit pe de altă parte, de le-a arătat cum să lucreze.
Mai întâi le-a arătat cum să sape şi apoi i-a dat lui Adam sămânţă şi a semănat. Iar Evei i-a dat cânepă în furcă şi a învăţat-o să scoată fir şi din firele acele cum să ţese pânză şi să-şi croiască cămaşă. Apoi ea s-a învăţat a face mâncare şi s-a făcut gospodină.
O femeie tot una blestema pe Eva strămoaşa noastră, că din pricina ei munceşte, din pricina ei sunt săraci, etc. Aude boierul despre aceasta şi trimite să-i aducă pe amândoi la curte; le dă o odaie frumoasă să şază, să nu lucreze nimica, căci totul are să le vie de-a gata, numai cât ei au să împlinească o poruncă: să nu se uite ce e în talgerul ce sta acoperit pe masă.
Au stat ei vreo săptămână; femeia să războlea. „Oare ce să fie acolo, omule, eu am să mă uit!” „Femeie, şezi binişor, că cine ştie ce belea poţi să-ţi faci capului!” „Da fie ce-a fi, eu nu mai pot răbda, eu mă uit!” Şi ridică capacul – da un şoarec, care era închis acolo, face ciuşti afară şi mâţa l-a prins şi l-a mâncat.
Vine boierul. „Aşa-i c-ai căutat, n-ai ascultat ce ţ-am poruncit eu? Apăi tu ai blestemat într-una pe strămoaşa noastră Eva, că n-a ascultat şi de aceea lucrezi, da tu de ce n-ai ascultat, că ţ-a fost bine, ce ţ-a lipsit aice? Afară să ieşiţi!” Şi i-a alungat.
Femeia a păcătuit, de aceea lucrăm noi acuma aşa de greu pământul, căci Dumnezeu i-a spus lui Adam că numai atâta să lucre cât va ajunge împrejurul lui cu mâna, când va sta jos, şi de acolo îi va fi de ajuns un an. Dracul a venit şi i-a spus femeiei ca să prindă o bucată mai mare de pământ, ca să aibă mai mult.
Adam a ascultat-o şi a început a prinde la pământ cât a putut şi de aceea acuma trebuie să muncim. Dar de nu asculta pe Eva, în bucăţica aceea de pământ de toate s-ar fi făcut: păpuşoi, secară, grâu, poame, în sfârşit, ce trebuie omului, cât pentru casa lui.
Adam tot săpa şi săpa, dar ce săpa ziua, peste noapte nu se mai cunoştea. Aşa a muncit el fără spor câteva săptămâni, după care a început a plânge. Dumnezeu i-a zis: „Întoarce-te în patru părţi şi te închină şi zi: Doamne ajută!” Aşa a făcut şi când s-a uitat era totul arat! Apoi Dumnezeu i-a dat feli de feli dă sămânţă şi a semănat şi i-a mai dat şi o greblă, care ajungea până la capătul ogorului, cu aceasta a greblat şi până în sară a fost gata.
„Mâine să vii să-ţi vezi pânea!”, i-a zis Dumnezeu. El avea de gând să nu vie; ce era să găsească aşa degrabă? Dar tot şi-a tras pe seamă ca să-l asculte pe Dumnezeu. Când a mers a doua zi, grâul era gata copt. Atunci a cunoscut bunătatea lui Dumnezeu; a căzut la pământ, s-a închinat şi i-a mulţumit. Şi dacă a căpătat el atunci minte, o avem şi noi astăzi, că ne ştim ruga lui Dumnezeu şi mulţumi. (Autor Elena Voronca)
