Legenda covaliilor (fierarilor). Diavolul ce stă ferecat în mare, el necontenit îşi roade lanţurile şi s-ar desface, dar covalii le întăresc la loc. Lor li s-a lăsat învăţătura strămoşilor că duminica, cum e să asfinţească soarele sau chiar cum dă după amiază-zi, să bată o dată degeaba cu ciocanul pe ilău şi atunci lanţurile diavolului să fac din nou.
Demult, zice că covalii aveau două zile pe săptămână de sărbătoare: joia şi duminica, dar fiindcă, dacă nu lucrau, diavolul să desfăcea, s-au apucat să lucreze şi joia. Lui, diavolului, iarna îi e bine, că e ziua mică şi se lucrează puţin; el atunci aşa se întăreşte! Şi cum dă vara, iar slăbeşte. Dar mai tare se slăbeşte când, lucrând covalii, dau şi degeaba cu ciocanul pe ilău.
Zice că a mers odată un covali la dânsul sub pământ şi el a început a-i zice: „De ce mă bateţi voi, de ce ne ucideţi voi pe mama mea şi pe mine?” Căci ei sunt din fier. Acel covali s-o fost dus să-l întrebe că, dacă i-ar da drumul de acolo, ce ar face? „Aş sfărma lumea, zice el, pentru binele care l-am făcut eu oamenilor şi ei acum mă ţin legat!” Covaliul acela a venit înapoi şi le-a spus celorlalţi: „bateţi cât puteţi, nu-i daţi drumul, că iată ce mi-a spus...” Şi ei acuma tot una bat.
Cum hotărăsc oamenii lupta dintre Dumnezeu şi Diavol. Unii spun despre lună că Dumnezeu a făcut-o cu diavolul, ca şi pământul, şi că în lună se află ape, munţi, ca aice. Diavolul, după ce au făcut luna, cerea numaidecât la Dumnezeu s-o împartă. „Aşteaptă, zice Dumnezeu, până la sfârşitul lumei şi atunci când vom împărţi sufletele, vom împărţi şi luna şi ne vom duce acolo, tu cu sufletele tale şi eu cu ale mele, şi vom şedea!”
Dar cine ştie de se va ajunge la aceasta, căci, după ce se va face judecata, Dumnezeu şi cu diavolul au să aibă luptă întocmai cum au avut la începutul lumei diavolii cu fiii lui Adam. Se vor prinde de curcubeu, drept la mijlocul lumei, diavolul cu toţi dracii lui şi cu sufletele cele păcătoase de o parte şi Dumnezeu cu îngerii sai şi sufletele cele bune de alta.
Ei zic că curcubeul e şfară, anume făcut de la începutul lumei prin mijlocul ceriului ca să fie odată hotar. Atunci, care pe care va dovedi, aceluia vor rămâne toţi ceilalţi. Dacă vor ţinea oamenii legea, atunci pe partea lui Dumnezeu vor fi mai mulţi şi Dumnezeu va dovedi pe diavol şi vor fi toate sufletele ale lui Dumnezeu.
Atunci şi diavolii se vor face buni şi-i va lua Dumnezeu în rai, dimpreună cu ai săi, dar mai întâi vor trebui să-şi ispăşească păcatele prin canon.
