La 12 decembrie creştin-ortodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni.
În lumea satului românesc, Sfântul Spiridon se bucură de înaltă cinstire.
Ţăranii spun că la 12 decembrie ziua creşte “cât sare cocoşul peste gard” şi îl numesc pe Sf. Ierarh Spiridon tăbăcar sau cojocar precum şi patron al şi ciubotarilor. Indiferent de treburile pe care le au de făcut în gospodărie, au grijă să nu lucreze în această zi.
“De ziua lui, ferit-a Sfântu să lucreze, ci duc în această zi mai mult în petrecere şi veselie. Prin judeţul Neamţ se povesteşte că doi stoleri n-au ţinut socoteală de această sărbătoare şi au muncit în această zi. Seara, ca de obicei, după lucru, s-au dus la crâşmă, dar aceasta fiind dintr-un alt sat, au purces călări: unul pe un cal alb, celălalt pe un cal negru.
Lăsară caii afară, ce să vadă? Capul calului negru, la calul alb şi capul celui alb, la cel negru. Mult se minunară ei de această minune până ce, într-un târziu, îşi aduseră aminte că munciseră în ziua de Sf. Spiridon, făcătorul de minuni.” (Tudor Pamfile, “Sărbătorile la români”).
Sinaxarul ne spune că Sfântul Spiridon a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a fiului acestuia, Constantie.
