La 14 noiembrie, când în calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Apostol Filip, în tradiţia populară orală sărbătoarea este cunoscută drept Filipii de toamnă. Înainte vreme, femeile ţineau această zi cu mare băgare de seamă.
Nu lucrau, considerând că astfel îşi vor proteja gospodările de animalele sălbatice de temut, în special de lupi. Le era permis doar să pregătească merinde, nicidecum să măture sau să scoată gunoiul afară, nici să coasă ori să toarcă sau să împletească lână “altfel se vor primejdui oile”, în nici un caz să dea ceva cu împrumut!
“Când o da cinevaşilea cenuşă cu cărbuni în noaptea de Filipi, atunci vine lupul şi-i mănâncă cevaşilea de pe lângă casă; de n-are ce mânca, atunci îl mănâncă pe om” (Tudor Pamfile, Sărbătorile la români). Femeilor le era totuşi permis să spele rufele, dar nu oricum, ci numai cu apă clcotită, spre a clocoti şi gura lupului.
Pentru cei care le respectau sărbătoarea, Filipii deveau protectori. “Filipii apără casa de rele, de primejdii, de foc, de lupi, (…) pe copii de primejdii şi de alte nenorociri. În funcţie de felul în care au preluat obiceiul, femeile ţineau sărbătoarea de la o zi până la şase.
“Prin unele părţi se crede că Filipii sunt nişte sfinţi mai mari peste animalele sălbatice sau peste lupi. Unele femei au un Filip - ţin un Filip - altele au doi Filipi, iar cele mai multe ţin trei Filipi. (…)
Unele gospodine au şase Filipi pe cari îi serbează la 11, 12, 13, 14, 15 şi 16 noiembrie (…) sau în zilele de 12-17 noiembrie. (…) Sunt sate prin judeţul Prahova pe unde se serbează şapte Filipi, trei sunt în Căşlegi şi trei sunt în Postul Crăciunului” (Tudor Pamfile, Sărbătorile la români).
Femeile aveau datoria de a ţine aceste sărbători din momentul în care se măritau, preluând obiceiul de a ţine un Filip sau mai mulţi, în funcţie de locul în care le era dat să trăiască.
Dacă se mutau cu bărbatul în casa soacrei, preluau obiceiul acesteia, dacă rămâneau în casa părintească, păstrau obiceiul mamei sale. “Când însurăţeii îşi fac casă nouă, nevasta tânără îşi ţine Filipii soacrei sale sau ai mamei sale, ca şi când ar fi rămas în casa lor”.
Ca să-şi păzească gospodăria de lupi pe timpul iernii, femeile lipeau în această zi gura sobei, spre a lega şi gura lupilor. Şi pentru bărbaţi erau unele interdicţii. Ei aveau voie să lucreze orice, mai puţin să dea găuri cu burghiul, din acelaşi motiv: pentru a nu da lupul iama prin vite.
Cei mici nu aveau voie să mănânce boabe de porumb fierte sau coapte, existând credinţa că se vor îmbolnăvi de bubat.
