Tradiții și superstiții. Strigoii. Mai ales în noaptea dinspre Sf. Andrei, toți ai casei trebuie să mănânce usturoi, să se ungă cu el pe la umeri, piept și genunchi, să ungă cu el pe la uși, pe la ferestre, pe la porți, pe la ocoalele vitelor, în formă de cruce, ung țâțele vacilor, coarnele boilor, limbile melițelor, etc.
Tradiții și superstiții. Strigoii. Strigoiul vine și strigă la fereastră: „ai mâncat usturoi?” Dacă omul îi răspunde, îl amuțește; dacă tace, se duce. Pe cei ce nu mănâncă usturoi înspre Sf. Andrei îi pocesc strigoii. Dacă cineva a uitat ușa descuiată, e rău de el, căci strigoiul, intrând în casă, îi mănâncă inima, îi suge sângele, de se îmbolnăvește rău și moare.
Tradiții și superstiții. Strigoii. Cel ce moare din pricina unui strigoi se face și el strigoi, căci intră diavolul în el și-l învie și iese la cumpăna nopții și umblă de strigă pe la ușile oamenilor. Strigoiului, fiindu-i urât singur, își cheamă la dânsul toate neamurile și cunoscuții, sugându-le sângele.
Tradiții și superstiții. Strigoii. Ca să scape de moarte, neamurile strigoiului trebuie să-l „dreagă”. Sgtrigoiul se drege în chipul următor: când îl îngroapă pun în jurul mortului pietricele de râu, ca să aibă ce mânca și să nu vină să mănânce inima la neamuri. În poală i se pune rug și marmură. Când îl duc la groapă, un om ia mei sau mac și presară pe drum, zicând: „strigoiul să mănânce pe an câte un bob de mei ori de mac și să nu mănânce inimile neamurilor lui”
Tradiții și superstiții. Strigoii. În groapă, când sunt gata să toarne pământ peste mort, pun la picioarele lui un fus, iar la cap un cuțit, sau dimpotrivă, și zic: „de-o veni strigoiul de la răsărit, să se înțepe în cuțit; iar de-o veni de la apus, să se înțepe în fus”. Dacă strigoiul rămâne nedres și nu se găsește nimeni să-i scoată inima, atunci el își mănâncă toate neamurile și, după ce isprăvește, trece la străini.
Tradiții și superstiții. Strigoii. Și, pentru că orice om care moare nu se știe dacă este strigoi sau nu, rudele lui îi bagă în gură câte un bob de tămâie, apoi un altul în nările nasului, ca să nu mai poată răsufla, tot așa în urechi, ca să nu audă sfatul cel rău al diavolului, îi pun și în ochi, ca să nu-l vadă pe necuratul și-i mai bagă și-n gură, ca să nu spună tartorului numele rudelor lui.
