“Regina contemporană a muzicii fado”, Dulce Pontes susține un concert extraordinar în România, pe 2 decembrie, la Sala Palatului. Nascută la Montijo, în Portugalia, Pontes a cântat pop, rock, jazz, muzică clasică iar din 1993 încoace, fado, folclor portughez şi world music. Este interpreta care a resuscitat muzica fado în care a excelat extraordinara Amalia Rodrigues. Cel de-al doilea ei album, “Lagrimas” a fost unul dintre cele mai bine vândute din toate timpurile în Portugalia, iar melodia "A Cancao do Mar" a ajuns şi la Hollywood, pe coloana sonora a filmului "Primal Fear", cu Richard Gere în rol principal. Deosebit de amabilă, sinceră şi directă, Dulce Pontes a acordat un interviu exclusiv site-ului mariustuca.ro
Primul tău album a fost pop iar următoarele fado. De ce această schimbare ?
Primul meu album a apărut în 1992, s-a numit ‘Lusitana’ şi casa de discuri a impus să fie cum a ieşit. De pe acel disc mie îmi plac trei cântece, dacă şi alea. Nu sunt fado, sunt din folclorul portughez, cântece originale.
Ce poţi spune despre fado? Este folk urban sau blues? Sunt doar cântece triste ?
Nu, nicidecum. Cântecele fado pot fi şi distractive, umoristice, cu diferite ritmuri, dar fado presupune, la fel ca flamingo dar altfel, o incursiune în adâncul sufletului. Dacă nu trăieşti şi simţi această muzică, şi apropos de tristeţe, dacă nu ai trecut niciodată prin clipe de mare tristeţe sau disperare nu poţi să transmiţi altora această muzică. Dar ştiu că oamenii fac deseori aceste conexiuni, am spus de mii de ori că iubesc foarte mult folclorul, dar acest folclor are atât de multe genuri.
Poţi spune world music ? pentru că ar include folclorul dar şi fado?
Da, world music este un termen deja consacrat şi e bine că există, pentru că înainte nu era un “sertar” care să definească această muzică. Mi s-a întâmplat de multe ori ca oamenii să-mi spună “nu ştim unde să te punem”, de aceea este un sertar, o cutie, numit/ă world music, muzica lumii. Dar folclorul portughez are multe influenţe de la culturi diferite, africane, braziliene, celtice şi nu numai în melodii dar şi în corurile feminine şi bărbăteşti şi în muzica instrumentală. Sunt cântece despre muncă, relaţia cu natura (de exemplu, într-o anumită perioadă a anului se cântă pentru lupi) sau cântece despre oameni, cântece de petrecere.Deci cam asta este ideea despre fado-ul portughez, fado ca muzică urbană, născută în secolul al 19-lea
În Portugalia?
Ei bine, sunt multe teorii în acest sens, s-ar putea, cred eu. Dar folclorul este mult mai vechi şi poţi asculta ecourile atâtor culturi cu care Portugalia a intrat în contact de-a lungul veacurilor. Şi în acest sens, vorbind despre world music, cred că folclorul portughez are o foarte puternică identitate, construită dintr-o sumă de alte identităţi, unde eu am găsit o mare sursă de inspiraţie. Îmi place mult să cânt fado, dar aş fi foarte plictisită şi plictisitoare să cânt doar fado. Mulţi confundă folclorul cu fado, dar nu e acelaşi lucru.
Este “Cancao do Mar”, unul dintre cele mai reprezentative cântece fado?
Titlul este “Cântecul mării”, nu este “Fado al mării”, şi are o poveste foarte interesantă. Acest cântec a apărut pentru prima oară, cu versurile cântate şi de mine, în Brazilia, fiind interpretat de Agostinho dos Santos iar apoi l-au cântat şi alţii. Când a ajuns la Amalia Rodrigues, i-a modificat versurile, pentru un film. Dar cântecul original a fost compus în Brazilia şi pentru că era vorba despre Salazar a fost cenzurat şi cântat cu alte versuri “Barco Negro”. Cred că Amalia a avut capacitatea de a transforma cântece în fado-uri, pentru că asta este, ea a fost fado în orice a cântat, ea era fado şi când cânta în limba engleză. Bineînţeles că fado-ul tradiţional a suferit uşoare schimbări, pe aici, pe acolo, dar la bază are aceeaşi structură. Este vorba despre două acorduri minore, doar două acorduri. Orice poate cânta aşa ceva şi asta nu se întâmplă în mod obişnuit. Dar acordul minor din fado este interesant pentru că poţi cânta orice cântec, eşti liber să cânţi ceea ce simţi. Legătura mea cu fado vine din pasiune şi nu neapărat pentru că familia mea, unchiul meu, m-au pus în contact cu această muzică, încă din copilărie. Amalia Rodrigues m-a convins să cânt aşa ceva, atunci când am ascultat-o prima oară, cântând “Fado Vitoria ”.
Dar tu ai reuşit să ai amprenta personală...
Bineînţeles, pentru că niciodată, dar absolut niciodată, nu are sens să copiezi un cântec, aşa cum a fost deja interpretat de altcineva.Arunci când am abordat un fado înregistrat deja de Amalia, primul lucru a fost să uit complet cum a cântat ea, să înţeleg esenţa cântecului şi sa fiu sinceră cu propria versiune. Nu numai că nu e corect să cânţi la fel ca altcineva, e o chestiune de respect şi cum ea a fost strălucitoare în tot ce a făcut de ce să te apuci să faci acelaşi lucru ?
Ce poţi să spui despre versiunea ta, comparativ cu acelaşi cântec interpretat de Amalia, Sarah Brighton sau alţii?
Cred că Sarah Brighton a înregistrat “Cancao do Mar” cinci sau şase ani după ce am cântat-o eu. Şi Julio Iglesias sau Lara Fabian, îţi dai seama că mulţi au înregistrat acest cântec. .
Cu acest cântec ai reînviat interesul tinerilor faţă de muzica fado...
“Cancao do Mar” a fost foarte important pentru mine. Este amuzant pentru că întotdeauna mi-a plăcut acest cântec, l-am ascultat de când eram mică şi ulterior am avut întotdeauna empatie faţă de el. Atunci când a trebuit să aleg piesele noului disc am spus că vreau neapărat să înregistrez “Cancao do Mar”, dar cu versurile originale. Imaginile poetice ale cântecului sunt foarte triste şi frumoase în acelaşi timp. Cu şansă, destinul meu a fost să ajung la Hollywood cu acest cântec, în filme, în Brazilia şi în multe alte ţări din lume. A fost paşaportul meu în multe locuri. Şi niciodată nu mă satur să-l cânt, îl voi cânta mereu. Acum îl prezint într-o nouă formă, cu aranjamente celtice, cu cimpoaie.
Aşa va fi la Bucureşti ?
Da !
Te rog spune ceva despre “Focus”, albumul înregistrat cu marele Ennio Moricone
A fost o şansă care ţi se oferă o singură dată în viaţă. Am cântat câteva dintre cântecele lui, a compus cinci dintre ele pentru mine şi restul a spus să aleg. Mi-a fost foarte greu, pentru că toate îmi plăceau. Este aşa de bine să lucrezi cu Ennio, îl iubesc foarte mult, e ca un tată pentru mine. Îl iubesc ca persoană şi îl admir de foarte mulţi ani pentru opera sa. Anul trecut am fost cu el în trei oraşe, am cântat şi am plâns, pentru că mă rog la Dumnezeu să-i dea sănătate. Unii spun că Ennio e o persoană foarte dificilă dar nu este adevărat. Ok, nu îi plac interviurile, nu îi plac şedinţele foto, dar e dreptul lui, e normal să nu aibă răbdare cu lucruri de acest fel. Dar când e vorba să orchestreze muzică are un munte de răbdare. Cinstită să fiu, nu cred că voi putea vreodată să am o asemenea răbdare.
De ce “ O Coracao Tem Tres Portas”este cel mai important album din carieră ?
A fost foarte important atunci, pentru că a reprezentat un moment de cotitură, pentru că am vrut să încep să înregistrez live, în studio, cu instrumente acustice. Eram obosită de sunetele “electrice”, voiam ceva fără tobe, gata cu toate acestea! “O Primeiro Canto” a apărut după ce a murit Amalia şi a cuprins doar două cântece fado, primele două fados compuse de mine. Toată muzica este originală, ok, poate trei-patru piese sunt din folclor. A fost o perioadă remarcabilă din viaţa mea, am dedicat albumul fiului meu şi m-a ajutat să fiu puternică, să continui, să fiu concentrată. Dar la sfârşit, rezultatul nu a fost cel aşteptat, când am început mixajul a fost un coşmar! Pentru că nu era acelaşi lucru ca până atunci, era diferit, dar mi-a plăcut, era foarte special şi lucrat cu mare intensitate. Nu e un Best Of , sunt cântece alese la întâmplare din 20 de ani de carieră. Aveam în repertoriu atât de multe cântece încât am zis, ok, hai să celebrez două decenii cu un dublu CD plus DVD. Acum lucrez la noul album şi este cel mai dificil disc al meu, pentru că lucrez la el din 2011. Este înregistrat aproape în totalitate, se va numi “Peregrinacao” (“Pilgrimage”) şi va fi un dublu CD plus DVD
Ce părere ai, internetul ajută sau nu muzicienii ?
Depinde, e un subiect ce presupune multe. Sunt mai mulţi factori ce pot ajuta marile companii de discuri dar nu îi ajută deloc pe artişti. Cu excepţia unor colecţionari, care continuă să prefere formatul fizic, cred că e o chestiune de timp până când totul va fi digital. Atunci, acel mic procent de oameni care cumpără formatul fizic se va schimba şi el.
Am văzut pe Amazon US un album cu Maria Bobone, Cristina Branco, Bevinda, Celeste Rodrigues, Maria Da Fe, Amalia Rodrigues şi Dolce Pontes, intitulat “Queens of Fado”
Hai să fim serioşi, nu e nici o monarhie ! Ei pot da ce titlu vor, dar am spus de mai multe ori, a fost o singură regină şi aceasta a fost Amalia, Regina Fado. O mare perioadă de timp, Portugalia era cunoscută în lumea întreagă prin două personalităţi, Amalia Rodrigues şi Eusebio.
Apropos de Eusebio, ce echipă simpatizezi ? Benfica sau Sporting ?
Pentru mine unii au tricouri rosii iar alţii au tricouri verzi şi nu mă interesează. Dar ştiu că băiatul şi bărbatul meu ţin cu Benfica !
