Un grup de intelectuali din categoria celor care n-au ce face a pus la punct o definiţie care aduce şi ea ceva bun pe lumea asta dezgustătoare: sapiosexualitatea!
Sapiosexualul e ăla care se aprinde de la un neologism.
Un simplu cuvînt e de natură să-i arunce în aer carnalitatea şi să se dedea la cele mai josnice ăăăă… la cele mai josnice.
Eşti sapiosexual dacă pui preţ pe empatie şi preferi o librărie unui bar.
Sapiosexualul e antelectoal şi rafinat şi, da, te judecă după cît de bine te ai cu gramatica.
Băi, un singur “i” aiurea să pui la “stii” şi gata, relaţia noastră s-a terminat! Să stii! Cu doi “i”!
O cratimă aiurea, o virgulă înaintea unei conjuncţii coordonatoare şi te-am scos de la inimă! Să pleci din viaţa mea şi să-ţi iei şi cratima cu tine!
Un singur “Vă rugăm, închide-ţi uşa!” şi poezia s-a terminat!
Sapiosexualul vorbeşte prostii folosind cele mai alese cuvinte.
Cele mai mari idioţenii dacă i le spui unui sapiosexual cu termeni frumos ambalaţi, gata, inima lui e la picioarele tale.
Striveşte-o, fă-i ce vrei, dar numai pune cratima aia ca lumea!
Doar ştii gluma aia care ciculă pe net: ăăă… am uitat-o da lasă că mi-o aduc aminte şi ţi-o spun.
Sapiosexualul preferă ideile filosofice discuţiilor lipsite de sens şi, mai ales, de substanţă.
Din acest motiv, e bine să ai un sapiosexual lîngă tine, ca să-l parazitezi cultural, să iei tot de la el, nimic să nu laşi.
Eşti sapiosexual dacă te mişti lejer pe acolo, prin zonele alea elitiste, unde alţii au nevoie de mască de oxigen dar tu nu, că tu ştii.
Sapiosexualul nu se supără pe tine dacă-i faci o fază naşpa, atîta vreme cît o faci cu aerul ăla intelectual, atît de excitant. Sapiosexualul te face mai întîi la cap. Dacă te-a făcut la cap, eşti ca şi f.tut.
Pune ca lumea semnele de punctuaţie şi gata, sînt a ta! Iubirea, pentru un sapiosexual, vine din Gramatica Academiei şi, uneori, în DOOM.
Nu vorbim cu “decît” dacă sîntem sapiosexuali! Vorbim cu “doar”, în p.la mea!
Nu ştiu dacă e bine sau nu e bine să fii sapiosexual. La cîţi proşti trăiesc pe lume, care, vorba lu Cheloo, “n-au nici o boală”, nu-l văd prea bine pe sapiosexual.
S-ar putea ca, peste puţin, peste foarte puţin timp, să auzim că e deja e o specie pe cale de dispariţie.
Ȋn ce mă priveşte, salut venirea pe lume a sapiosexualului.
Poate aşa, mă fac şi io mai inteligentă.
