Cherhanale „de apă dulce” nu-s puține nici astăzi, de-a lungul fluviului, care-a lăsat loc și muzelor să se zbenguiască-ntr-însul. Ei... și-aici voiam să v-aduc. La muze. Că doar ele-s „vinovate” și de versurile acestui cântecel din folclorul dunărean, interpretat cu farmec și alean de Floarea Tănăsescu: „Frunză verde și-o lalea,/ Dunăre pe apa ta, / Trece badea cu lotca, / Se duce la cherhana. // Lotca lunecă la vale / Iar badița cânt-agale / Cântecul pescarului / La trasul năvodului. // Frunzuliță viorea / Mândra că mi-l auzea, / Și după mal îl striga: / "Oprește bade lotca!" // Ia-mă bade-n lotca ta, / Că eu cunosc Dunărea, / Și nu mi-e frică de val, / Că sunt fată de pescar”...
„Dunăre, pe apa ta...” s-or fi prins și somnul și crapul de-adastă acum în farfurie la Cherhanaua Ancora. Mai ales în aceste zile când meniul te îmbie cu pești de apă dulce, într-un meniu cu... discount. Așezați-vă lângă șemineu (sau lângă fereastră, după plac), cereți o porție de de somn ori de crap la plită sau prăjit (ori poate vreți saramură sau plachie) și, bucurându-vă de gustul desăvârșit al peștelui, mai ascultați o poveste. Una adevărată. Despre cum curgea viața unei cherhanale dunărene, acum un veac. Iată, bunăoară, cea de la Tulcea, așezată pe-aproape de locul de-i zice și azi „Vadul pescarilor”, pe lângă cafeneaua Papadopol și nu departe de cârciumile lui Condac și Graciov (unde pescarii se duceau, mai apoi, să-și cheltuie (o parte din) banii cu-atâta trudă câștigați.
Plecate de cu noaptea-n larg, bărcile se-ntorceau în port pe la ceasurile cinci ale dimineții. Cântând în surdină (și-n bărbile lungi), pescarii sortau peștele și-l așezau în coșuri rânduite după soiul și mărimea capturii. Nu trecea mult timp și se-nființau
acolo reprezentanții Pescăriilor Statului (conduse, pe-atunci, de profesorul Grigore Antipa – ăl de dete numele său Muzeului de Istorie Naturală din buricul Bucureștiului). Șeful bursei de pește, cantaragiul și casierul măsurau, cântăreau, notau... Știut
e că Statul oprea o dijmă (impozit ori TVA i-am zice azi) de 40% din valoarea peștelui prins în Dunăre și-n lacuri...! 200 de tone de pește se licitau, zilnic, la bursa din Tulcea, iar ce rămânea nevândut, după o zi întreagă... se încărca în harabale
și se arunca în fluviu.
Ei, dar să ne-ntoarcem în veacul de-acu'. Cum e plachia? Dar somnul, cum vă pare? Dar căușul cu aurul icrelor de știucă?
Click pentru a accesa meniul Ancora – Cherhana de Apă Dulce (22-28 ianuarie)
;
