Florin Silviu Ursulescu: ”Era o nebunie totală. Mă duceam la Radio, fugeam la club, imprimam noaptea, eram năucit, se succedau atîtea, într-o rapiditate uluitoare, vîrsta, dorinţa de a acoperi cît mai multe, pînă la urmă şi febra, nu ştiu cum să-i spun altfel, de-a avea acces la cît mai multe, de-a afla, de-a intra în contact cu lumea muzicală, care ne era atît de departe şi atît de necesară de-afară, dar şi cu cea de-aici, de-o efervescenţă şi-o dorinţă de afirmare atît de fireşti, tot amalgamul mă compleşea fără să-mi dau seama. Mă gîndesc în momentele astea la Florian Pittiş. Şi cînd ne-ntîlneam în ultima perioadă, avea aceeaşi idee: tot timpul voiam să facem ceva, ce amintiri!, să facem ceva. Sigur, el fiind şi actor, avea memoria foarte bună, dar de cîte ori ne-ntorceam în urmă, parcă nu mai conta ceea ce-a fost. Important era să facem. Şi probabil că, fiind implicat în atîtea nebunii, unele grozave, altele poate pasabile, mi-e greu să-mi amintesc pentru că nu le făceam pentru noi. Le făceam pentru generaţia noastră sau, mai mult şi mai bine spus, le făceam pentru că nu se mai făcuseră. Trebuia să punem muzica în circuit, trebuia să fim la zi cu ceea ce reprezenta muzica de-aici şi de pretutindeni. Trebuia să facem şi radio, şi presă scrisă, şi evenimente de club, el şi televiziune, spectacole. Nu puteam aştepta, nu suportam să stăm în aşteptare.”
A fondat mai multe cluburi de muzică în Bucureşti, a scris istoria rockului românesc, a lucrat pentru Radio şi a semnat miide cronici muzicale în revistele de specialitate.
Florin Silviu Ursulescu era fratele cunoscutului prezentator Octavian Ursulescu.
”S-a născut şi a crescut odată cu aceasta, atunci cînd a fost inventată în Occident, şi ne-a arătat-o şi nouă, în minunăţia ei. Beat, rock, pop, folk, jazz şi aşa mai departe – el le-a cules de pe cine ştie unde şi (ni) le-a dat mai departe. Nu numai melomanilor, ci şi celor care cîntau şi doreau să ştie mai multe, mai noi… Că au fost pupitrele de disc-jockey de pe la cluburile şi discotecile din Bucureşti, în primul rînd, ori microfoanele şi magnetofoanele de la Radio România, nu în ultimul rînd paginile atîtor ziare şi reviste, culminînd cu influenta rubrică din Săptămîna, de peste tot ne întîmpina cu deferenţă şi profesionalism, cu vocea ori stiloul inconfundabile, cu acribie şi pasiune – Florin Silviu Ursulescu”, îl descria, într-un articol, Observatorul Cultural.
Florin-Silviu Ursulescu s-a născut la 1 octombrie 1945 în Bucureşti şi a început să colecţioneze discuri cu muzică încă din adolescenţă.
Tot de atunci începe să consulte reviste şi publicaţii străine cu caracter muzical pop-rock – franceze, engleze, italiene (discurile şi publicaţiile erau procurate, cu mari eforturi, sacrificii, cheltuieli, prin intermediul celor care mai plecau peste hotare, în ţară negăsindu-se aşa ceva).
Devine un foarte documentat cunoscător al tuturor ramurilor muzicii numite „de divertisment” – folk, rock, pop şi alte ramuri înrudite, atât din ţară, cât şi din peisajul internaţional (nu numai cel anglo-american, ci şi cel european, atât occidental, cât şi din ţările foste socialiste – Cehoslovacia, Polonia, RDG, Ungaria).
“M-am născut in 1945. Si cred că generatia născută până in 1950 a fost una grozavă. Mă laud cu generatia mea. Mulți au făcut lucruri deosebite in țara asta, contrar vremurilor neprielnice. N-am luptat pe front […], ne-am luptat fiecare cu armele sale intelectuale, ne-am zbătut cât am putut, fără să ne dam eroi si fără să clamăm martiriul. » - afirma FLORIN-SILVIU URSULESCU in cartea sa biografică apărută in 2015, semnată de Doru Ionescu.
FOTO: Octavian (stânga) și Florin Silviu Ursulescu (dreapta)
