Cea mai sănătoasă formă de diplomație culturală
Pentru mine, lumea vinului înseamnă aproape totul: este pasiunea mea, meseria mea, îmi stimulează creativitatea și alimentează dorința permanentă de nou. am început prin a mă specializa în vinuri internaționale și am realizat, relativ târziu, că nu știam sufi cient despre vinurile românești. Încercând să explorez valorile de acasă, am înțeles potențialul enorm al soiurilor autohtone, universul atât de personal și nuanțat al viticulturii românești și am început să-mi doresc să dezvolt diverse proiecte prin care să încurajez evoluția calității vinurilor autohtone, cunoașterea și recunoașterea acestora la nivel internațional.
Așa am ajuns la ideea Cartea vinurilor româneşti / The Wine Book of Romania, un ghid al vinurilor de top de la noi, care să acorde șanse egale tuturor, chiar dacă este vorba despre o cramă tânără sau un imperiu cu mii de hectare și tradiție de multe secole, indiferent dacă este din România sau din Republica moldova. Poate că titlul în limba engleză nu respectă întocmai legile gramaticii și ar fi fost mai potrivit să intitulez cartea The Complete Guide to Romanian Wine. am dorit însă un titlu scurt, care the reunească cele trei cuvinte-cheie: wine, book și Romania. cred că această alăturare sugerează cel mai bine care este obiectivul acestui volum.
Unul dintre cele mai delicate aspecte a fost identificarea sistemului de jurizare. am căutat cel mai potrivit mod prin care s-ar putea pune în valoare vinurile românești și care le-ar da timp să crească și să se dezvolte. Am identificat, printre colegii mei de la concursurile internaționale de vinuri, profesioniști care să aibă o experiență de necontestat și o competență desăvârșită, dar mai ales dorința de a descoperi teritorii noi, arome necunoscute, soiuri cu povești ce așteaptă să fie dezvăluite. Pot spune că am ales cu mare atenție fiecare membru al juriului, dar că, în egală măsură, acești profesioniști ne-au ales pe noi și au ales Cartea vinurilor româneşti.
Au mai existat încercări de evaluare a vinurilor românești, cărora le aplaud performanța și le admir efortul, pentru că acum știu exact câtă muncă stă în spatele unei asemenea încercări. intenția mea nu este doar realizarea unei clasificări, ci un proiect de explorare, pe care îl tratez ca pe o călătorie inițiatică. mi-am autoimpus acest nivel maxim de exigență, de a selecta personal toate vinurile prezente în carte, degustând în total aproape 3.000 de vinuri. Am vizitat în jur de 90 de crame, alegând maximum 5 etichete de la fiecare producător.
Această călătorie mi-a rezervat multe surprize și revelații, care m-au făcut să cred și mai mult în acest proiect.
Știu că, aparent, am ales calea cea mai complicată, dar am certitudinea că este cea mai potrivită. am vrut să fie un proiect altfel, din toate punctele de vedere, inclusiv din cel al spațiului în care am realizat jurizarea, și anume în inima Transilvaniei, printre dealurile văii verzi, în aroma atât de pitorească a Cundului. Sigur că ar fi fost mai simplu să ne organizăm în spațiul unui hotel din centrul unui mare oraș, unde aveam toată infrastructura necesară la îndemână. Dar atunci cum să explic acestor degustători internaționali ce înseamnă soiurile românești, ce înseamnă aromele noastre și specificul românesc mai bine decât aici, în acest spațiu, unde vinurile acestea au putut să-și spună propria poveste?
Reacția juriului a fost extraordinară. Deja după prima sesiune de degustări, unul dintre membrii juriului, Paul Blom, a remarcat cu entuziasm: „România este noua lume veche a vinului“. mi-aș dori ca vinurile românești și cele din Republica Moldova să fie văzute ca adevărate revelații ale unei zone cu tradiție.
Vinurile românești nu sunt cunoscute în afara țării. nu sunt de acord cu această afi rmație, cel puțin, nu în totalitate. Deseori, vinurile românești afl ate pe rafturile din străinătate se remarcă prin prețurile foarte mici. intrăm deci, automat, la categoria vinuri „ieftine“, cu tot „bagajul“ acestei categorii. uneori am impresia că nici chiar producătorii nu mai au încredere în forța vinurilor lor de a reuși pe piața internațională. Poate că au dreptate. Calitatea nu mai este suficientă pentru a putea vinde un vin. acesta este un adevăr al zilelor noastre.
Din punctul meu de vedere, unica noastră șansă, pentru a putea fi „respectați“ pe piața internațională a vinurilor, este să investim în credibilitatea noastră, în brandul nostru de țară producătoare de vinuri de calitate, în educarea și informarea consumatorului, să-i cunoaștem și să-i încurajăm pe producătorii — tot mai numeroși — care investesc în calitate și în renașterea viticulturii de calitate din România și Republica Moldova.
De ce România și Republica Moldova, împreună, într-un ghid de vinuri?
Pentru că au în comun cele mai cunoscute soiuri autohtone. Pentru că suntem „frați“. Pentru că așa putem demonstra că vinul poate fi cea mai sănătoasă formă de diplomație culturală și că, poate, doar împreună vom putea atrage atenția asupra teritoriului, istoriei și valorilor pe care numai noi, cetățenii acestor două țări, le avem în comun.
Marinela Vasilica Ardelean
