– Mă trezesc în miezul nopţii, îngrijorată că nu am apucat să termin toate task-urile la birou, gândindu-mă la ce mă aşteaptă ziua următoare şi la cum o să gestionez situaţia. Mi se întâmpla des. A devenit aproape ca un ritual. În jurul orei 2:00 noaptea mă trezesc şi gândurile astea vin peste mine. Îmi este greu să mai adorm la loc uneori.
– Ai motive pentru care crezi că nu îţi îndeplineşti datoriile la locul de muncă încât să te ţină trează noaptea? Poate ai un şef exigent sau mediul de lucru este prea competitiv?
– Nu, şeful meu este chiar foarte ok şi înţelegător, iar colegii sunt aproape ca nişte fraţi.
– Atunci de unde vine grija asta copleşitoare? Să aibă legătură cu dorinţa de a face totul perfect?
Acesta este un pasaj dintr-o discuţie avută cu o clientă la cabinet. Clienta se încadra perfect în CAPCANA STANDARDELOR NEREALISTE.
Cu siguranţă cunoaşteţi oameni perfecţionişti. Oameni care par că se descurcă impecabil în toate aspectele vieţii. Sunt realizaţi profesional, au o familie frumoasă, se ocupă de treburile casei, călătoresc în vacanţe exotice, sunt populari şi par mereu neobosiţi. Sau poate chiar tu, cel care citeşti, te încadrezi în această tipologie.
Oamenii care au această capcană mentală simt constant o PRESIUNE. Vor să fie mereu pe primul loc şi sunt într-o căutare constantă de validare din partea celorlalţi. Ei nu se văd ca fiind de succes, deşi sunt percepuţi de societate drept un model de reuşită. Aceşti oameni îşi doresc întotdeuna mai mult, ceea ce poate deveni extrem de obositor.
Presiunea resimţită se transformă, în timp, în extenuare. Fizică sau psihică. Apar manifestări la nivelul corpului sau persoana în cauză începe să îşi pună întrebări despre propria existenţă. Uşor, uşor, dispare pofta de viaţă şi se instalează apatia.
Ce intreţine această schemă este faptul că mereu şi mereu va exista un nou standard de bifat. Odată ce bifează un succes, deja se gândeşte la următorul. Nu se opreşte niciun minut să se felicite pentru reuşită, mintea este deja setată pe următoarea realizare. Iar acest ciclu neîntrerupt de alergat după ‘’ceva’’ poate naşte frustrare. Se resimte lipsa timpului liber, iar satisfacţia este doar de moment.
De unde poate să provină această schemă?
În copilarie, erai apreciat doar atunci când aveai rezultate excepţionale. În timp, mintea a învăţat să asocieze dragostea cu reuşita. Atunci când luai un 10 la şcoală, erai lăudat, apreciat, recompensat, deci erai văzut.
Problema de bază a acestei capcane este ruperea de Sinele autentic. Fuga permanentă după succes şi statut te face să uiţi complet de nevoile fundamentale.
Primul pas către vindecare este recunoaşterea acestui pattern.
Cum se poate schimba aceasta capcană?
Fă o lista cu domeniile în care standardele sunt exagerate sau dezechilibrate;
Notează avantajele încercării de a satisfice aceste standard zi de zi;
Notează dezavantajele eforturilor excesive în aceste domenii;
Imaginează-ţi o viaţă fără aceste presiuni;
Întelege originea acestei capcane;
Încearcă să îţi imaginezi efectele reducerii cu 25% ale acestor standarde;
