Temperaturile ridicate pot aduce o invazie de musafiri nepoftiţi în casa noastră - muște, țânțari, purici, viespi, ploșnițe și păduchi. Piretroidele sunt un pesticid comun folosit pentru combaterea acestor insecte și chiar dacă în studiile de laborator s-a constat că sunt mai mult sau mai puţin sigure pentru mamifere, ele pot cauza iritații ale pielii, dureri de cap, amețeli și greață la persoanele mai sensibile.
Cum ingredientele active ale pesticidelor de uz casnic sunt adesea aceleași cu cele utilizate în agricultură, un studiu recent, publicat în revista Environmental Toxicology and Chemistry, se referă la "concentrațiile de piretroide și persistența lor după aplicarea în interior" și analizează dacă studiile de laborator sunt cu adevărat reprezentative pentru ceea ce se întâmplă într-o casă, relatează eurakalert.org.
Lia Nakagawa, autorul principal și cercetător la Institutul Biologic din São Paulo, Brazilia, și colegii săi au subliniat câteva diferențe distincte față de studiile anterioare privind aceste substanțe: când sunt folosite în aer liber, microorganismele, ploaia sau lumina soarelui acţionează asupra compușilor chimici ai pesticidelor şi îi distrug destul de repede. În al doilea rând, substanțele chimice din pesticidele piretroide aderă diferit la textile, pardoseli din gresie și lemn, comparativ cu suprafețele în aer liber.
Prin efectuarea unor experimente concurente - unul într-un laborator controlat și celălalt într-o casă de testare - autorii au descoperit că pesticidele utilizate în experimentul controlat s-au distrus mai repede decât cele din casa de testare, cu 70% din cipermetrin, (un pesticid piretroid care se găseşte în până la 90% din locuințe), care a rămas în probele de praf din jurul casei şi după un an.
Autorii au concluzionat că persistența pesticidelor în clădiri, pe suprafețe și în praful din case poate fi privit[ în câteva moduri diferite. Pe de o parte, atunci când se utilizează produse pesticide în casă, pulverizările mai rare ar trebui să mențină în continuare un control pe termen lung al dăunătorilor.
Pe de altă parte, persistența prelungită mărește probabilitatea ca locuitorii să fie expuși pesticidului, ceea ce poate fi deosebit de îngrijorător pentru copiii mici și animalele de companie, care petrec mai mult timp pe podea și care adună în mod frecvent lucruri și le bagă în gură. Constatările subliniază importanta unor studii suplimentare pentru a evalua riscurile reale ale expunerii umane la piretroide, prezente în praf şi pe diverse suprafeţe.
