Contrar aşteptărilor, cercetătorii au dovedit că înălţimea medie a europenilor a crescut în timpul celor două războaie mondiale şi a crizei economice dintre ele, atunci când sărăcia, raţiile alimentare şi greutăţile războiului ar fi trebuit să limiteze dezvoltarea oamenilor. E posibil ca această creştere în înălţime să aibă legătură cu decizia oamenilor de a face mai puţini copii în această perioadă, iar o familie mai mică numeric a fost asociată cu o creştere a înălţimii medii, spun cercetătorii.
Această creştere în înălţime este pusă de cercetători pe seama progreselor medicale, adaugă sursa citată. “Chiar dacă talia medie a fluctuat de-a lungul secolelor, creşterea constatată de la finele secolului al XIX-lea până acum este cu adevărat fără precedent”, susține Timothy Hatton.
Economist la Universitatea britanică din Essex, el a analizat datele referitoare la tineri de circa 21 de ani din 15 ţări ale Europei, născuţi între anii 1870 şi 1980. Rata lor de creştere reprezintă un centimetru pe deceniu în medie, în ritmuri diverse, dar care le depăşesc cu mult pe cele observate în Africa, America Latină sau Asia în aceeaşi perioadă, arată studiul, care nu furnizează totuşi cifre exacte privind talia tânărului european mediu.
În Europa de Nord (Danemarca, Finlanda, Olanda, Norvegia şi Suedia) şi Centrală (Austria, Belgia, Germania, Marea Britanie şi Irlanda), înălţimea a crescut net mai rapid în perioada care înglobează cele două războaie mondiale şi criza din 1929, moderându-se ulterior. În schimb în Europa de Sud (Franţa, Italia, Portugalia, Grecia, Spania) accelerarea a fost foarte susţinută după cel de-al doilea război mondial. De exemplu, danezii au câştigat în medie 1,83 de centimetri pe deceniu între 1911 şi 1955, dar numai 1,37 centimetri ulterior. Cei născuţi între 1976 şi 1980 înregistrează o înălţime situată în jurul a 1,82 metri.
“Acest lucru este şocant, deoarece este perioada care precede marile descoperiri medicale ale medicinei moderne şi a serviciilor naţionale de sănătate”, specifică studiul. Printre factorii care ar fi putut contribui la creşterea înălţimii sunt veniturile mai mari pe cap de locuitor, un mediu şi condiţii de trai mai sănătoase, o educaţie şi o alimentaţie mai bună, servicii sociale şi sisteme de sănătate mai eficiente.
Prin comparaţie, spaniolii nu au crescut decât cu 0,79 de centimetri per deceniu între 1911 şi 1955, dar au crescut cu 2,53 centimetri per deceniu între 1951 şi 1980. Generaţia născută între 1976 şi 1980 “se ridică” la circa 1,75 metri.
În opinia lui Timothy Hatton, aceste date sugerează că progresele efectuate în lupta contra maladiilor, care se reflectă în scăderea mortalităţii infantile, sunt factorul cel mai determinant în această creştere în înălţime.
Având în vedere că femeile în general nu sunt înrolate în armată în Europa, studiul nu face referire la reprezentantele sexului frumos, invocând faptul că datele istorice privind talia lor sunt mult mai segmentate.
