Marius Tucă: De ce n-ai avut timp să vii în redacţie? E prima întrebare.
Andreea Marin: N-am avut timp. Pur şi simplu.
Hai, lasă-mă!
Hai să râdem puţin pe chestia asta. Azi-noapte am stat până la 4...
Cu cine?
Aici, la birou.
Cu cine?
Cu aproape nimeni, ca să zic aşa. Cu un om foarte bun pe care l-am furat de la voi. Am încercat să punem la punct un spectacol nou pe care vrem să-l facem.
Un spectacol nou de... Revelion!
Nu!
De... Crăciun!
Nu.
De... Paşti!
Nu.
De 1 martie? De 8 martie?
Nu. De 1 ianuarie.
Am înţeles. De prima zi după Anul Nou. Anul ăsta mai lucrezi la programul de Revelion?
Nu, pentru Revelion, nu. Voi fi plecată.
Unde vei fi plecată? Vezi, singură intri în gura reporterului.
Acum ştii cum e: spun şi eu cât vreau să se ştie.
Eu am pretenţia că o să-mi spui mai multe.
Plec departe de lumea dezlănţuită.
La Roma?
Nu. La Roma plec weekend-ul ăsta.
De ce te duci acum?
Pentru că e Moş Nicolae. Moş Nicolae a fost mereu special la noi în familie, avem doi moşi, şi tata, şi bunicul. Mai special decât Sfântul Andrei, de exemplu.
Fratele tău va primi ceva de Moş Nicolae?
Da, a fost foarte cuminte, din câte am auzit eu. La catastiful cu minciuni şi obrăznicii nu este nimic în neregulă, aşa că îl umplem de cadouri anul ăsta.
Pe sora ta ai adus-o aici.
N-am adus-o eu. A fost mai degrabă invers, a simţit ea că am nevoie de o mână de ajutor.
Te gândeşti să-l aduci şi pe tatăl tău aici, să aduci toată familia?
Cred că şi-au făcut un rost acolo şi că e locul de care ei aparţin.
Şi tu găseşti că ţi-ai făcut un rost aici.
Să fiu sinceră, nu. E o chestiune temporară. Mă voi retrage, în cele din urmă, în linişte.
Bun. Şi acum pleci undeva departe de lumea dezlănţuită împreună cu... prietenul tău?
Cu siguranţă.
Ţi-ai făcut prieten?
Cu siguranţă, da.
O să ne întoarcem şi la prietenul tău, cu care lumea te vede deja măritată.
E treaba lor.
Ba mai spun că eşti şi gravidă.
Să pregătească în egală măsură cadourile de botez şi de nuntă.
Foarte mulţi vor să afle cât de tare se deosebeşte Andreea Marin de la „Surprize, surprize” de Andreea Marin din viaţa de zi cu zi.
Ca să fiu sinceră, e o întrebare pe care am auzit-o de o sută de ori. Nu ieşi, văd, nici tu din tipic.
Ţi-am pus această întrebare pentru că eu te ştiu şi din viaţa de zi cu zi şi din motivul acesta tu nu poţi să-mi răspunzi la întâmplare, orice.
În viaţa de zi cu zi sunt puţin mai calmă. Asta e diferenţa majoră. În rest, sunt la fel de ambiţioasă şi de stresantă, probabil, pentru cei din jur, fie că e vorba de echipa care mă înconjoară, fie de cei dragi. Nu-mi ajung 24 de ore nici ca să trăiesc, nici ca să mor. Nu cred că există vreo diferenţă majoră. Poate din afară se vede altfel. Şi poate aşa a fost şi la tine.
Mă laşi?
Nu. Când te-oi lăsa eu... du-te-ncolo, vino-ncoa’, stai aşa, nu mă lăsa...
Eu cred că în viaţa de zi cu zi eşti mult mai relaxată, joci un rol pe care l-ai jucat întotdeauna, acela de Andreea Marin, fără a fi vedetă. Mai cred că Andreea Marin de pe scenă, chiar dacă are deschiderea pe care nu o are de obicei, este mai puţin caldă decât Andreea Marin din realitate.
Consider că e o calitate asta, până la urmă. Mi s-ar părea culmea să fii mai caldă cu milioane de oameni care te privesc decât cu cei pe care îi ai acasă.
Şi eu cred că dacă oamenii ar cunoaşte-o pe Andreea Marin în realitate, Andreea Marin ar avea şi mai mult succes, şi mai mare audienţă.
Am avut de multe ori surpriza aceasta, ca oameni care mă cunosc în viaţa de zi cu zi să îmi spună: „Îmi placi mult mai mult în realitate”. În egală măsură, am auzit de multe ori spunându-se despre o persoană publică sau alta că, în realitate, e o dezamăgire. Nu mi-aş dori să fiu în pielea unui astfel de om.
Se spune despre tine că eşti un om de afaceri.
E prea mult spus.
Îmi dai voie să-i contrazic pe cei care au spus acest lucru? Eu cred că tu gestionezi foarte bine tot ceea ce înseamnă Andreea Marin.
Da, poate că asta e afacerea.
Aşa ziceam şi eu. Am dreptate, nu?
Da. Sunt mici afaceri colaterale, dar toate pornesc de aici.
Ai spus de multe ori că eşti o femeie ambiţioasă, chiar şi acum, la începutul interviului. Este adevărat că datorită ambiţiei tale a ajuns „SS” la al patrulea sezon şi nu s-a oprit la doi ani de difuzare, aşa cum era prevăzut iniţial?
Cred că şi datorită ambiţiei mele. Dar să fim serioşi: e o echipă întreagă – şi nu-i vorba de un slogan –, care munceşte pe brânci pentru emisiunea asta, oameni care pun tot sufletul, nu mai au familie, nu mai au masă, nu mai au casă. S-a întâmplat de multe ori să dormim aici, la birou. Aşa că, fără munca asta de echipă, Andreea Marin n-ar fi nimic.
Da, dar nici emisiunea fără Andreea Marin nu ştiu cât ar fi fost.
Nu ştiu. Vom vedea, când mă va înlocui domnul Lazarov.
Chiar mă întrebam: ce-o să faci după „SS”?
Precum ştii...
Dar lasă telefonul. Ce, te sună iubitul tău?
Nu, pentru că ştie că sunt în interviu cu tine şi îmi lasă liniştea de care am nevoie. Ca să mă enervezi tu.
Cât i-ai zis că durează interviul?
I-am zis că o oră. Mai mult nu-ţi acord. Hai că nici nu mai ştiu unde-am rămas. M-ai bulversat total.
Îmi spuneai ce vei face după emisiune.
Eu nu stau degeaba nici cât timp fac asta. În aceşti patru ani am avut diverse iniţiative, în paralel, care m-au scos din matca „Surprizelor”. Pentru că eu, Andreea Marin, nu sunt doar ceea ce vezi pe ecran sâmbătă seara. Sunt mult mai mult decât atât. Aşa că, după aceea, voi veni cu idei noi, aşa cum am venit şi în aceşti patru ani.
Da, dar în tot acest timp ai avut şi emisiunea, asta e ideea. Te întrebam ce vei face după ce nu vei mai avea emisiunea.
Voi avea mai mult timp pentru mai multe idei.
La ştiri n-o să te mai întorci niciodată?
Sincer, mă gândesc să mă întorc.
Sunt foarte curios ce reacţie o să aibă publicul.
N-o să mai asculte ştirile, e clar. Mi s-a reproşat asta încă de acum cinci ani, când eram la Jurnalul Televiziunii Române: că oamenii se uită la mine, la gropiţele din obraji şi, vezi, Doamne, nu mai ascultă ştirile.
Dar tu faci gropiţe în obraji când spui ştirile?
Da, şi cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultimul timp este că mi-am făcut operaţie estetică pentru a avea gropiţe în obraji.
Dar la sâni, nu.
Nu am nevoie. Şi mă bucur.
Deci tu eşti 100%...
Naturală. Fabricată în România. Să-ţi spun sincer, nu am nimic împotriva celor care fac asta. Atât timp cât o fac cu bun-simţ.
Ce înseamnă cu bun-simţ? Să n-aibă buzele prea mari?
Să nu exagereze. Orice exces...
La sâni sau la buze?
Nici colo, nici dincolo. Dar să ştii că există şi alte părţi ale corpului care pot fi modificate. Nu ştiu, tu ai o vârstă, poate te gândeşti la asta.
Eu am o vârstă şi tu câţi ani împlineşti pe 22 decembrie?
28 de ani.
Şi ce-o să faci de ziua ta?
De ziua mea o să dorm de dimineaţa până seara, pentru că o să fie duminică. O să-mi invita familia şi apropiaţii la o masă pe care ţin foarte mult să o fac la mine. Ştii că acum e moda să-ţi scoţi prietenii la restaurant. Ei bine, eu mă încăpăţânez să fac singură sarmalele.
Crezi că de ziua ta, când vei împlini frumoasa vârstă de 28 de ani, prietenul tău îţi va dărui inelul mult aşteptat de logodnă?
Nu, nu cred asta.
De ce?
Pentru că ştiu cum merg lucrurile.
Cum merg lucrurile în viaţa ta, Andreea Marin?
Bine, liniştit şi cu răbdare.
Răbdare am avut cu toţii. Spune-ne! Că toată lumea vorbeşte...
Sunt simple speculaţii, puse pe prima pagină ca să vândă mai bine o publicaţie sau alta.
Dar eu eram bucuros pentru tine că, în sfârşit, o să fii la casa ta.
Păi, o să fiu... – sunt la casa mea, ca orice român, am casa mea.
Eu mă refeream la altceva, să te căsătoreşti, să fii la casa ta, cum zic părinţii.
Auzi, mai fac o pauză acum, am tot fost la casa mea vreo cinci ani. Acum mă odihnesc.
Deci sigur nu te măriţi acum. Inel de logodnă, nu...
E un inel pe mâna mea acum, pe care îl pot considera, dacă vrei, inel de logodnă.
Dar e un inel Bulgari, Andreea Marin!
Şi? E greşit? Are omul gusturi, acum ce să faci?
Îţi plac bijuteriile, hainele scumpe, de firmă?
Nu-mi aleg hainele după firmă. Dar inelul îl port, mai ales că sunt imaginea Micri Gold în România.
Dar eşti imaginea mai multor firme.
E un subiect mult discutat. Maşina Mini, Cartier, Procter&Gamble...
Cred că ai scos bancheta din spate la Mini.
Bancheta din spate îşi are rostul ei.
Bun, asta cu căsătoria am înţeles-o. Eşti însărcinată?
Nu.
Dar o spui de parcă te bucuri că nu eşti însărcinată. Ştiu că, într-o vreme, îţi doreai un copil.
Îmi doresc un copil, dar, pentru moment, nu sunt însărcinată, ceea ce nu înseamnă că o să plâng.
Putem să te ajutăm cu ceva?
Nu, am văzut că tu ştii să faci doar fete şi, îmi pare rău, eu îmi doresc un băiat.
Nu, m-ai înţeles greşit, putem să te ajutăm cu ceva ca să-l încurajăm pe prietenul tău?
Nu e nevoie, să ştii, e foarte curajos. Nu crezi că îi trebuie curaj ca să stea lângă un om ca mine?
Cred că trebuie să fie nebun, în primul rând.
Exact.
Dar poate să fie un nebun frumos. Cu ce se ocupă dumnealui?
E avocat.
Şi?
Şi-atât.
Cum îl cheamă?
Cosmin. Şi-atât. E un om normal.
Înţeleg că, din moment ce nu vrei să-i spui numele de familie, o să-l obligi să ia numele tău.
Toată lumea îi ştie numele: Cosmin Corendea.
Îl vei obliga să ia numele tău?
E o prostie asta.
Să-l cheme şi pe el: Cosmin Marin. Nu vrei asta?
Vrei să-l cheme Gheorghiţă? Căci pe mine mă cheamă Andreea Marin Gheorghiţă.
De ce-ai păstrat numele fostului tău soţ?
De drag de omul ăsta.
Ăsta care ţi-a fost soţ.
Da.
Şi-n ce relaţii mai sunteţi?
De prietenie.
V-aţi mai văzut?
Rar. Astfel încât nici unul să nu-şi rănească partenerul de viaţă.
Te ajută să-ţi aduci aminte de copilăria ta, în care îţi plăcea să fii liderul copiilor din cartier?
Atunci nu conştientizam acest lucru, că îmi face plăcere să fiu liderul copiilor. Acum, gândindu-mă înapoi, îmi dau seama că aşa era. Pentru că eram mai energică, escaladam gardurile de dimineaţa până seara, mă înţelegeam mai bine cu băieţii, mai bine decât cu fetele... Pentru că aşa a fost să fie.
Ce te-a determinat să faci ascensiunea pe Kilimanjaro?
O mare durere pe care încercam s-o alung.
Despărţirea de...
Nu am să intru în amănunte.
Nu vrei să ne spui. Zi şi tu No comment, n-ai văzut pe la alţii?
Ei, da, am văzut acum că din no comment nu mai ieşi.
Tu, care ai fost pe la Los Angeles, ai vorbit cu toţi actorii...
E adevărat, dar nu amestec româna cu engleza.
Cum a fost acolo?
A fost o propunere pe care am acceptat-o, mi s-a părut interesant şi nu era chiar o noutate pentru mine. În 1998 şi 1999 am fost la Oscar-uri în ipostaze similare. E adevărat că n-am avut acces la atât de multe vedete ca acum...
Care a fost starea ta, cum te-ai simţit acum? Tu, vedetă din România, vorbeai cu ei.
Acolo nu eram o vedetă din România. Acolo eram un om pe care nu-l cunoştea nimeni şi am avut starea aceea de bine pe care o ai când ştii că, dacă ai ambiţie şi munceşti, poţi discuta de la egal la egal cu oamenii mari ai cinematografiei.
Care este cea mai importantă comoară pe care ai descoperit-o de când ai plecat de acasă? Vocaţia de a face televiziune şi de a fi aproape de oameni în sensul acesta?
E una dintre ele. Dar în tot acest timp am descoperit ceva total nou pentru mine: a apărut fratele meu în familia noastră şi lucrul acesta mi-a dat viaţa peste cap, să descopăr vocaţia de a fi mamă şi să-mi doresc să fiu mamă. Cred că asta a fost cea mai mare descoperire.
Crezi că vei face, până la urmă, o vedetă de televiziune şi din sora ta?
Eu mi-aş fi dorit, ea nu. Pentru că are propriul ei drum, pentru că nu e un om de pe stradă, ci unul care ştie ce e munca de televiziune, a văzut părţile întunecate ale meseriei. Nu şi le doreşte. Este un om hotărât, o respect pentru asta, ştie ce vrea de la viaţă, însă a ascultat cel puţin ceea ce aveam de spus. Este un om inteligent şi eu cred că are mari şanse, e şi o fată frumoasă. Dar face altceva. Lucrează ca asistent de marketing manager, îi place mult ceea ce face şi vrea să meargă mai departe, să intre în Barou şi să profeseze ca avocată.
Ce poveste umană te-a făcut să plângi la „Surprize, surprize”?
Sunt atât de multe... şi asta s-a întâmplat în văzut tuturor, pentru că acolo este locul unde nu ne ascundem lacrimile. Au fost câţiva oameni aflaţi la un pas de moarte. Când reuşeşti, folosindu-te de forţa pe care o reprezintă publicul, să salvezi o viaţă, simţi că merită ceea ce faci.
Alegerea persoanelor şi a dramelor care apar în emisiune îţi aparţine?
Acum, ca director de program, pot să spun că da. Nu alegerea în sine, ci selecţia finală, care este aprobată, mai departe, de domnul Lazarov.
Care este diferenţa între Andreea Marin prezentator al acestei emisiuni şi Andreea Marin care astăzi este şi director de program, şi prezentator al emisiunii.
Nu mai am timp liber. E o muncă infernală şi tu ai aflat mult înaintea mea ce înseamnă să şi concepi, să coordonezi şi să o şi faci. Dar şi bucuria, satisfacţia e de zece ori mai mare. Cred că aici este locul meu.
Câţi oameni lucrează la „Surprize, surprize”?
Partea redacţională înseamnă nouă-zece oameni şi cam patru la producţie.
Ce spune tatăl tău de faptul că viaţa ta a devenit atât de supusă interesului publicului?
Nu credea că se va ajunge atât de departe şi că el va putea suporta până dincolo de limită. Dar mă susţine şi este cel mai important critic al meu, mă bazez pe criticile lui, care sunt foarte dure, dar nu sunt făcute cu rea intenţie.
Te-ai gândit că vei ajunge să renunţi la televiziune, că o să faci altceva?
Nu m-am gândit să renunţ, deocamdată, dar nu văd în asta o dramă. Cred foarte mult în valoarea mea ca om şi în puterea mea de a o lua de la capăt în alte domenii. Voi fi cea mai bună şi în alt domeniu.
De unde ştii?
Ştiu. Simt asta.
Te-ar tenta să joci într-un film?
Acum, nu.
Ai primit vreo ofertă?
Da. Mai multe.
Şi de ce n-ai acceptat?
Pentru că ar fi însemnat să renunţ la „Surprize” şi n-am vrut asta. Provocarea de a fi director de program şi prezentator în acelaşi timp mi s-a părut mult mai mare decât dorinţa de a juca într-un film. Era vorba de un film făcut la Hollywood, nu aici. Le-am pus în balanţă şi nu am crezut atât de mult în succesul acelei producţii pe cât am crezut în forţa mea de a mă impune aici.
În ce fel de film ţi-ar plăcea să joci?
Comedie romantică sau dramă.
Tu mai ai timp să te duci la film?
E cam singura distracţie pe care mi-o mai permit. La film poţi să ajungi şi după ora 22. Şi mai iau casete acasă.
Şi la mare, la munte ajungi?
Am fost la mare două zile, asta a fost vacanţa vara asta.
Păi, şi prietenul tău de ce mai stă cu tine?
Ce să facă şi el? Oi compensa eu prin ceva.
Şi ce faci, îi scrii SMS-uri?
De ce nu?
Şi ce spune?
Zice că e de bine.
Care este vedeta feminină de televiziune pe care o apreciezi şi care ţi-e şi simpatică?
Andreea Raicu.
Dacă ai spune în câteva cuvinte cine este Andreea Marin, care ar fi acele cuvinte?
Un om loial, cu multă putere de muncă. Aş putea spune că sunt o forţă, ca om. Fără infatuare. Sunt în stare să deschid drumuri şi uşi închise până acum. Pe de altă parte, sunt un om cu o foarte mare putere de a iubi.
Care ar fi defectul tău cel mai supărător pentru cei din jur?
Energia poate prea mare, de nestăpânit. Obosesc, uneori.
Cât contează pentru tine aparenţa vestimentară sau situaţia materială a persoanei de lângă tine?
Nu dau doi bani pe aparenţa vestimentară.
Andreea Esca spunea că nu i-ar fi acordat nici măcar o singură privire celui care i-a devenit soţ dacă acesta ar fi mers cu troleibuzul.
Probabil că nici eu, pentru că nu merg cu troleibuzul şi nu aş fi avut cum să-l întâlnesc. Sunt un om romantic şi îmi închipui, uneori, că există substanţă şi acolo unde ea nu este. Îmi place să-mi închipui că sub aparenţa de om neîngrijit, cu obrazul neras de două zile se poate ascunde un suflet sensibil şi o persoană foarte inteligentă, căreia merită să-i dai atenţie tocmai pentru că nu e interesată de aparenţe.
De ce toate vedetele feminine vin din Moldova?
Dar nu-i adevărat!
Deci: Andreea Marin, Loredana Groza...
Nu ştiam că Loredana Groza e din Moldova.
E din Oneşti. N-ai văzut emisiunea mea de acum câteva zile, cu Loredana?
Nu, îmi pare rău.
Păi, ce faci la ora aia, Andreea Marin?
Sunt la birou, aia e!
Monica Bârlădeanu, Mihaela Rădulescu... Ţi-am dat patru, ce mai vrei?
Nu trebuie să generalizezi. Uite, mie îmi place Dana Războiu, să zicem, şi nu e moldoveancă. Nu cred că e o regulă. Cred că e o exagerare care convine unora. Mai ales că eu sunt pe jumătate bucureşteancă şi mă supăr dacă insişti prea mult.
Şi atunci de ce vorbeşti moldoveneşte, uneori?
Vorbesc în general moldoveneşte, când nu sunt într-un interviu sau pe sticlă. M-am născut şi am crescut în lumea lui Creangă şi nu mi-e ruşine cu asta. Şi îmi place cum sună.
Spuneai că în copilărie tatăl tău îţi citea poezii de Păunescu.
Da, şi era sărbătoare în casă când, lunar, veneau cărţile la librăria din oraş, iar cele mai importante dintre ele erau dosite, date prin spate, cum se spunea. Evident, au fost şi multe alte volume pe care tata le aducea acasă, dar îmi amintesc cu câtă plăcere venea cu încă un volum al lui Adrian Păunescu şi ne citea din el, adesea la lumina lumânării.
Acum ai un volum cu dedicaţie de la Păunescu.
Cel mai masiv.
Ai câştigat vreodată la Loto?
Sume mici. Nu sunt o norocoasă, adică nu cade para mălăiaţă, trebuie să trag pentru ce câştig.
Când pui pasta de dinţi pe periuţă, apeşi tubul la întâmplare sau progresiv, pe măsură ce se consumă din conţinut?
Ca să fiu sinceră, îmi permit neglijenţa de a apăsa la întâmplare. Asta e... Dar nu folosesc o pastă care e în tub. Aşa că n-am problema asta.
Vouă, vedetelor de televiziune, vă dau pasta într-o cană?
Nu, există o pastă de dinţi care curge, pur şi simplu, şi e pusă într-o sticluţă.
Cât contează pentru tine ordinea exterioară?
Dacă e vorba de ordinea lucrurilor care ne înconjoară, sunt, uneori, exagerată. Am chiar ticuri: nu pot să adorm sau să plec de acasă dacă nu e perfectă ordine. Mă uitam la un film cu Julia Roberts, în care era maltratată de soţ pentru că nu-i lăsa prosoapele în baie în ordinea în care le punea el. Eu sunt la fel, cu prosoapele din baie, după tipicul soţului acela. Numai că nu maltratez pe nimeni dacă le aruncă la întâmplare.
Încă nu l-ai bătut pe prietenul tău?
La cap îl bat zilnic.
Cât de mult crezi că este legată ordinea interioară de cea exterioară? Apropo de nebunia asta a ta, ca să-i spunem aşa, de a lăsa ordine acasă înainte de a pleca.
Ordinea asta de fapt ascunde o nelinişte. Cum îţi explici faptul că nu pot închide ochii liniştită dacă uşa de la cameră nu e închisă? E o prostie, ştiu asta, dar nu pot să adorm dacă nu închid uşa.
Bănuiesc că nu poţi adormi nici dacă eşti singură în pat.
Ei, ai să râzi, dar pot. Nevoia te învaţă.
Nu crezi că uneori e mai bine să te laşi dusă de val?
Îmi place să am controlul situaţiei dar am ajuns la un punct în viaţa mea când am înţeles că nu totul poate fi programat şi că, uneori, încercând să forţezi lucrurile, poţi ajunge la lucruri pe care nu ţi le doreşti. A fost o nouă lecţie pe care am învăţat-o: uneori, trebuie să laşi lucrurile să meargă de la sine.
Crezi în predestinare?
Uneori ne e mai comod să spunem că n-am avut ce face, că aşa ne-a fost scris.
Ai primit oferte, în toţi aceşti ani, de la alte televiziuni?
Da.
Şi de ce nu ai acceptat?
Pentru că aveam ceva mai bun. Diferenţa dintre mine şi alte persoane publice este, probabil, că privesc întotdeauna lucrurile pe termen lung. Nu plec cu capul înainte dacă cineva îmi face o ofertă pentru anul următor care dărâmă topul. O ofertă bănească extraordinară nu mă poate face să renunţ la ceea ce am dacă eu consider că viitorul arată mai bine aşa.
Eşti bogată? Ai pus deoparte?
Am pus. Pentru mine şi pentru cei dragi mie, pe care îmi place să-i ajut.
Te gândeşti că, poate, mai târziu n-o să mai câştigi cum câştigi acum?
Nu cred că n-o să mai câştig, poate n-o să mai câştig atât de mult din munca de televiziune, pentru că nu voi mai fi atât de tânără şi e normal ca oamenii să-şi dorească schimbarea, la un moment dat. Voi câştiga din alte surse destul de mult ca să trăiesc liniştită.
De ce stai într-un apartament de două camere? De ce nu ţi-ai făcut o casă?
Am preferat să investesc în alte lucruri.
Hai, spune-ne şi nouă!
Soft-uri, computere...
Care sunt actorii tăi preferaţi?
Julia Roberts, şi nu doar ca actriţă, ci şi ca femeie care a ştiut să-şi facă treaba foarte bine.
Angelina Jolie îţi place, de exemplu?
Nu ştiu câtă inteligenţă se ascunde acolo, dar e de o feminitate extraordinară.
Te-ai întâlnit cu Harrison Ford. Ce ţi-a transmis?
Acea decenţă şi inteligenţă, înţelepciune a omului trecut prin multe.
Şi cum ţi se pare relaţia lui cu protagonista din Ally McBeal, Calista Flockhart?
I-am văzut la prima lor apariţie publică, oficială, dacă vrei, împreună. De aceea, Calista n-a avut voie să vorbească cu presa. Era lângă ea managerul care o oprea ori de câte ori ea chiar ar fi vrut să arunce o vorbă presei.
N-ai nimic împotriva diferenţei mari de vârstă?
În general am ceva împotrivă. Oricât de mare ar fi dragostea pe moment, în timp diferenţele dintre generaţii se accentuează. Dar există şi excepţii.
Ce vedetă TV masculină îţi place?
Virgil Ianţu.
Dan Negru?
Da.
Ştii că...?
Că ce?
S-a vorbit, într-o vreme...
Bineînţeles că ştiu, a fost pe prima pagină în toate ziarele. Stai liniştit, că acuşi apare şi despre tine: ai venit personal la noi la redacţie să-mi iei un interviu... nu e în regulă.
Personal pentru că dumneavoastră n-aţi dorit să vă deplasaţi, aţi spus că nu aveţi timp. Bun, dar Mircea Radu îţi place?
Şi Mircea Radu.
Şi... altcineva?
Hai să depăşim momentul.
Păi, dacă nu vrei să-i spui?
Nu, pentru că o să începi să faci speculaţii.
Bine. Actori români – ştii, ca la flori, fete, băieţi, filme...
Iordache, Dinică, Iureş, sunt mulţi..., Marin Moraru, e o listă lungă...
Flori?
Floarea-soarelui.
Mai ai timp să citeşti?
Asta e munca mea. Citesc foarte mult, dar nu literatură. Cât despre beletristică, ajung foarte des să adorm cu cartea în mână, recitind aceeaşi pagină de zece ori, zece seri la rând... Dar vin vacanţele. În ianuarie, am o vacanţă de o lună.
Pleci departe de aici?
O să petrec o parte din vacanţă în România, o parte afară...
Şi Crăciunul?
Aici, la muncă. E o săptămână plină la noi.
În toţi aceşti ani, i-ai scris vreo scrisoare mamei tale?
Nu cu condeiul pe hârtie, dar tot ceea ce fac se raportează la ea. E îngerul care îmi stă pe umăr.
