Încercarea lui Zelensky de a interzice bisericile ortodoxe care răspund Bisericii Ortodoxe Ruse ar trebui să înlăture orice idee că americanii susțin valorile occidentale ale libertății în acest război, scrie Newsweek.
În cele 10 luni de la invazia rusă a țării sale, Volodimir Zelensky a fost transformat în al doilea Winston Churchill. TIME l-a numit recent „Persoana anului” spunând despre președintele ucrainean că „a dovedit că curajul poate fi la fel de contagios ca frica, a îndemnat oamenii și națiunile să se unească în apărarea libertății, a reamintit lumii fragilitatea democrației și a păcii”.
Genul ăsta de laude extravagante adresate fostului actor este tipic pentru tratamentul pe care îl primește Zelensky în mass-media. Și l-a folosit cu succes, deoarece administrația Biden a vărsat sume masive din banii contribuabililor americani în Ucraina. De luna trecută, ajutorul american se ridică la 68 de miliarde de dolari, președintele Joe Biden cerând încă 37 de miliarde de dolari.
Având în vedere că puținor americani le-a păsat când Rusia a pus mâna pe Peninsula Crimeea în 2014, se poate crede că o mare parte din simpatia actuală pentru Ucraina este rezultatul amestecării țării în efortul de a-l demite pe fostul președinte Donald Trump. Pentru unii, sprijinul pentru Ucraina este legat de antipatia față de fostul președinte și de credința în mitul că alegerile din 2016 au fost furate din cauza complicității sale cu Rusia.
Cu toate acestea, dorința unei mari părți a lumii de a se aduna în jurul lui Zelensky este o reacție firească la invazia brutală a președintelui rus Vladimir Putin și la lupta curajoasă a ucrainenilor pentru a-și păstra independența. Combină asta cu priceperea lui Zelensky în relațiile publice, care i-a determinat pe mulți să considere orice critică la adresa lui sau a guvernului său drept propagandă rusă.
Cu toate acestea, o privire mai atentă asupra vieții din Ucraina lui Zelensky dezvăluie că nu este un model de adept al democrației și al valorilor occidentale așa cum toată lumea pare să creadă că este. Ucraina este o țară profund coruptă, în care oligarhii bogați joacă același rol ca și în Rusia lui Putin. Folosind războiul ca scuză, Zelensky și-a interzis opoziția politică și a închis toate mass-media care nu sunt controlate de regimul său.
Cel mai recent exemplu al stilului său autoritar este și mai flagrant.
Încercarea lui Zelensky de a interzice bisericile ortodoxe care răspund Bisericii Ortodoxe Ruse ar trebui să înlăture orice idee că americanii susțin valorile occidentale ale libertății în acest război.
În apărarea acestei politici scandaloase, apologeții occidentali ai lui Zelensky au subliniat faptul că printre cei care publică acuzația se numără Donald Trump Jr. și Tucker Carlson, pe care îi consideră simpatizanți lui Putin. De asemenea, ei au denunțat biserica ca fiind un instrument al lui Putin. Descoperirea literaturii pro-ruse în unele biserici este proclamată ca dovadă de trădare. Alții resping criticile inițiale de ultraj drept dezinformare. Zelensky nu a interzis Biserica Ortodoxă, spun apărătorii săi. Creștinii ortodocși sunt liberi să se închine și să participe la slujbe, dar numai în bisericile ortodoxe ucrainene aprobate unde slujesc liderii religioși din Kiev și nu de la Moscova.
Ucraina este blocată într-un război amar cu Rusia, iar emoțiile sunt mari, cu o atenție deosebită asupra oricui simpatizează cu invadatorii. Întrucât serviciile masive de informații ale Ucrainei s-au concentrat pe descoperirea celor suspectați de colaborare cu inamicul, era probabil inevitabil ca acele elemente ale Bisericii Ortodoxe încă legate de Rusia să fie suspectate.
Această abordare față de Biserica Ortodoxă îi contrazice în mod clar pe cei dornici să înfățișeze acest război ca pe un conflict clar între un opresor autoritar și un oprimat democrat.
În timp ce lui Putin, în încercarea sa de a reasambla vechile imperii țariste și sovietice, nu ar trebui să i se permită să se atingă de dreptul Ucrainei la autodeterminare, realitatea de pe teren este că mulți etnici ruși și vorbitori de rusă care trăiesc în țară nu se identifică cu Naţionalismul ucrainean. Deci, chiar și bisericile care nu iau parte la conflict sunt văzute de Zelensky și cohortele lui ca dușmani.
Democrațiile aflate în război nu ar trebui judecate în aceeași lumină cu țările în pace. Exigențele războiului ar putea scuza unele forme de cenzură a presei pentru a păstra secretul militar sau chiar reducerea unor drepturi pentru a preveni succesul celor care vor să distrugă națiunea. Cu toate acestea, multe democrații au purtat cu succes războaie disperate fără a suspenda libertățile de bază și fără a suprima orice dizidență, darămite să închidă bisericile.
Comparația potrivită pentru mișcarea lui Zelensky împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse de aici nu este cu democrațiile aflate sub asediu, ci cu China comunistă, care timp de decenii a limitat cultul creștin doar la acele biserici catolice sau protestante care au promis fidelitate față de Beijing și Partidul Comunist și nu față de orice autoritate religioasă independentă.
S-ar putea crede că această ultimă dovadă a naturii dictatoriale a regimului Zelensky i-ar lua o parte din strălucire reputației sale de erou al democrației secolului XXI. Dar credința în virtutea lui este atât de puternică încât se acordă puțină atenție adevărului despre ceea ce face.
Nimic din toate acestea nu diminuează criminalitatea lui Putin. Dar dacă președintele Biden și secțiunea sa de aplauze ale mass-media sunt hotărâți să le ceară americanilor să plătească pentru un război fără sfârșit și în care nu exista învingător, care provoacă suferințe uriașe, mai degrabă decât să forțeze sfârșitul lui, ar trebui cel puțin să fie sinceri cu privire la omul care primește toți banii.
Jonathan S. Tobin este redactor-șef al JNS.org și un colaborator principal la The Federalist.
