Conferința de securitate de la München: „Occidentalii au făcut posibil visul imperialist al lui Putin”, spune în Le Figaro, Pierre Lellouche fost secretar de stat pentru afaceri europene și fost președinte al Adunării Parlamentare a NATO.
Norii întunecați ai istoriei europene au coborât din nou asupra destinului Ucrainei.
La 29 septembrie 1938 Adolf Hitler și-a anunțat intenția de a „elibera” Sudeții de „opresiunea Cehoslovacă”. Câteva zile mai târziu, aceste teritorii acordate Cehoslovaciei cu 20 de ani mai devreme prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, au fost anexate de Reich cu acordul fatal al lui Édouard Daladier și Neville Chamberlain chemați pentru circumstanța la Munchen.
Luni seara, 21 februarie 2022, Vladimir Putin, după trei luni de lupte cu occidentalii, a decis să pună capăt „legilor discriminatorii împotriva vorbitorilor de limbă rusă din Ucraina”, țară căreia îi neagă orice legitimitate în afara mamei Rusia.
Enclavele separatiste din Donbass, controlate de Kremlin încă din primul război din 2014, sunt acum recunoscute oficial drept „Republici Populare” independente iar în aceeași seară armata rusă a intrat oficial în ele, pentru o așa-zisă misiune de „menținere a păcii”. Se va găsi pretextul unei invadări a întregii Ucraine, invazie pregătită metodic de luni de zile prin desfășurarea a 150.000 de militari ruși care încercuiesc țara.
S-a dus pe apa sâmbetei integritatea teritorială a unui stat suveran și s-au dus și acordurile de la Minsk care prevedeau, cu garanția Franței și Germaniei, o reglementare pașnică a statutului Donbass: s-a facut loc războiului.
În mod ironic, chiar în ajunul loviturii de forță a lui Vladimir Putin, protipendada NATO în frunte cu vicepreședintele Statelor Unite s-au întâlnit la Munchen pentru a-și proclama solemn unitatea în fața unei Rusii răzbunătoare și autocrate, acuzată că ameninţă să invadeze tânăra democraţie ucraineană.
S-a afirmat că Ucraina și-a păstrat pe deplin dreptul de a adera la NATO. Dar, printr-o gesticulație ciudată, americanii, în timp ce se isterizau de iminența războiului, au proclamat dinainte că nu vor lua parte la el - decât prin posibile sancțiuni economice... În ciuda pledoariei înflăcărate a președintelui ucrainean Zelinsky de asemenea prezent la Munchen și întâmpinat cu ovații, adevărul crud era că țara sa a fost de fapt trimisă de augustul auditoriu să lupte singură, adică să se pregătească să piară pentru un principiu, acela al „ușilor deschise”.
Un principiu notoriu impracticabil, toată lumea fiind conștientă de riscul războiului și asta de foarte mult timp. Încă din 2008, la București, Nicolas Sarkozy și Angela Merkel s-au opus din acest motiv aderării Ucrainei și Georgiei la NATO, pe care Barack Obama o susținea atunci. Dar principiul a rămas.
Iar Vladimir Putin, profitând de slăbiciunea Statelor Unite după retragerea catastrofală din Kabul și diviziunile interne ale administrației Biden, a decis în decembrie anul trecut să se încheie odată pentru totdeauna cu extinderea NATO la granițele sale, cerând ca securitatea Rusiei și interesele sale să fie în sfârșit ascultate de occidentali.
În toate aceste ultime săptămâni, o ieșire diplomatică a fost totuși posibilă: asocierea unui moratoriu asupra viitoarelor extinderi ale NATO cu negocierile privind armamentul convențional și nuclear în Europa. Ucrainenii conștienți de pericol au ezitat. Dar Joe Biden și Congresul său, uniți împotriva Rusiei, nu au vrut să audă despre asta.
În final, „München II” va fi produs, prin urmare, cel mai prost rezultat posibil. Desigur, orice extindere ulterioară a NATO este moartă și îngropată. Deja, Rusia a băgat în buzunar Belarus, forțată să „primească” 30.000 de soldați ruși pe pământul său și va pune mâna pe toată Ucraina.
În 2014, în faza anterioară a acestui război de 8 ani, Barack Obama a reacționat la anexarea Crimeei cu dispreț, numind Rusia o simplă „putere regională”. Vladimir Putin nu a digerat niciodată insulta.
Au avut de ales între a trata Rusia cu dispreț sau a coexista pașnic cu ea, respectându-i interesele legitime de securitate, acum culeg disprețul ei și dispariția anunțată a Ucrainei. Și poate și mai rău, mâine.
Din lipsa de dorință de a învăța lecțiile istoriei: că nu construim pacea umilind, nici instalându-ne militar la granițele vecinului în timp ce refuzăm dinainte orice confruntare, occidentalii, și în primul rând americanii, i-au permis în cele din urmă lui Vladimir Putin să înceapă să-și realizeze cel mai drag vis: să reconstruiască Imperiul.
Te rog, Sir Winston, intoarce-te!
Sursa: Pierre Lellouche în Le Figaro