Pe fondul incertitudinii legate de angajamentul strategic al administrației Trump față de Europa, Franța și Polonia se pregătesc să semneze un tratat bilateral de cooperare care ar putea marca o schimbare de paradigmă în arhitectura de securitate europeană. Denumit „Tratatul de la Nancy”, documentul promite clauze ferme de apărare și este văzut ca un pas semnificativ către o „autonomie strategică” europeană – un concept până recent controversat la Varșovia. Într-un climat tensionat de confruntarea cu Rusia și de ambiguitățile americane, Franța încearcă să convingă partenerii estici de soliditatea „umbrelei nucleare” francez, într-un efort de a consolida descurajarea colectivă pe continent, scrie Le Monde
Clauzele privind aspectele de securitate și apărare vor fi atent analizate, într-un climat de incertitudine legat de angajamentul strategic al administrației Trump în Europa.
„Sub umbrela franceză”, titra pe prima pagină cotidianul liberal Gazeta Wyborcza, la 30 martie, unul dintre cele mai influente ziare din Polonia. Publicația făcea referire la tratatul aflat în curs de negociere între Paris și Varșovia, a cărui semnare este prevăzută până la sfârșitul lunii iunie. „Noul tratat dintre Polonia și Franța, singura putere nucleară a Uniunii Europene, trebuie să conțină garanții de securitate. Anunțul privind un ajutor militar francez în caz de atac împotriva unui aliat este lipsit de echivoc”, scria Gazeta Wyborcza.
Documentul, denumit „tratatul de la Nancy”, este prezentat de diplomația franceză drept un tratat „premium”, asemănător celor semnate de Franța cu Germania (tratatul de la Aachen, 2019), Italia (tratatul de la Quirinal, 2021) sau Spania (tratatul de la Barcelona, 2023). Este pentru prima dată când Parisul decide să semneze un astfel de document cu o țară care nu îi este vecină.
În aceste tratate, „caracterul inseparabil al intereselor de securitate” dintre semnatari, precum și asistența mutuală în caz de agresiune armată „prin toate mijloacele de care dispun”, pentru a relua expresiile din tratatul de la Aachen, sunt evidențiate în mod special.
Un alt acord între Varșovia și Londra
În urma întrevederii sale cu Emmanuel Macron, în marja summitului aliaților Ucrainei desfășurat la Paris pe 27 martie, premierul polonez Donald Tusk a vorbit despre „un posibil punct de cotitură major în ceea ce privește garanțiile de securitate comune”. Ministrul său de externe, Radosław Sikorski, a declarat la rândul său că viitorul tratat va menționa „clauze puternice de securitate”, adăugând că un alt acord de același tip este în prezent în negociere între Varșovia și Londra.
Pentru Polonia, o țară tradițional foarte atlantistă, a cărei doctrină de securitate se bazează aproape exclusiv pe asistența militară americană și pe „umbrela nucleară” a SUA, acest lucru ar putea reprezenta o schimbare majoră în percepția asupra chestiunilor de apărare. Noțiunea de „autonomie strategică” europeană, promovată de Franța, era până acum relativ ininteligibilă la Varșovia, unde a fost sursă de numeroase neînțelegeri. În ajunul alegerii lui Donald Trump, în noiembrie 2024, Radosław Sikorski prefera să vorbească despre „armonie strategică” între Europa și Statele Unite.
„De atunci, se pare că contextul s-a schimbat, iar guvernul nu mai are o problemă cu ideea de autonomie strategică”, observă Marek Świerczyński, specialist în probleme de apărare la centrul de analiză Polityka Insight, din Varșovia. Acesta remarcă faptul că opinia publică poloneză a evoluat pe acest subiect și că există o conștientizare tot mai mare, în Polonia, a ambivalenței poziției americane.
„Interesele vitale” evocate de Emmanuel Macron
Apariția acestei dezbateri în Polonia se explică și prin declarațiile publice ale lui Emmanuel Macron, distribuite cu grijă în ultimele luni, privind „dimensiunea europeană” a „intereselor vitale” franceze – adică ceea ce, în doctrina militară franceză, ar putea justifica un eventual răspuns nuclear în caz de atac. Deși aceste „interese vitale” nu sunt niciodată definite clar și Macron nu este primul președinte francez care amintește de dimensiunea lor europeană, el insistă mai mult decât predecesorii săi asupra acestor aspecte de la invazia Ucrainei de către Rusia, în 2022.
În Polonia, unde o parte a opiniei publice rămâne, din motive istorice, sceptică față de fiabilitatea alianțelor militare cu state străine, natura angajamentelor franceze devine astfel obiectul a numeroase speculații. „Evident că nu se pune problema ca descurajarea nucleară să fie menționată într-un tratat”, explică o sursă diplomatică franceză. „Polonezii descoperă gramatica nucleară și subtilitățile ei. Pentru ei, este un domeniu nou.”
Parisul urmărește cu atenție dezbaterea de la Varșovia
Pe partea franceză, dezbaterea poloneză este atent monitorizată. În fața amenințărilor nucleare repetate din partea Moscovei, în contextul conflictului ucrainean, Parisul dorește să consolideze credibilitatea umbrei sale nucleare în fața agresivității Rusiei, dar și să justifice un arsenal care reprezintă unul dintre cele mai mari eforturi bugetare în materie de apărare.
Având în vedere relațiile strânse cu americanii, polonezii par totuși sensibili la ideea că credibilitatea unei umbrele nucleare trebuie să se concretizeze prin prezența de arme sau de vectori în zonele cele mai expuse la amenințare. Încă din anii 1950, descurajarea americană s-a bazat pe prezența a aproximativ o sută de bombe B61 staționate în Italia, Germania, Belgia, Țările de Jos și Turcia – bombe concepute pentru a fi lansate de avioane americane.
Mai degrabă exerciții decât desfășurări de arme
„Polonezii abordează problemele de securitate într-un mod ultra-realist”, explică Witold Jurasz, specialist în politică internațională pentru site-ul Onet. „Din punctul de vedere al Varșoviei, o prezență militară stabilă pe teritoriul național va conta întotdeauna mai mult decât orice tratat. Iar acordul cu Washingtonul, chiar dacă este în prezent pus la îndoială, rămâne pilonul principal al apărării poloneze”, adaugă el. Aproape 10.000 de soldați americani sunt staționați permanent în Polonia.
„Polonezii au mare nevoie de gesturi puternice și simboluri, completează Marek Świerczyński. Dar dacă ar avea așteptări concrete, acestea ar fi ca Franța să demonstreze o capacitate practică de descurajare nucleară pe teritoriul polonez. De exemplu, un survol al avioanelor Rafale cu încărcătură de rachete ASMPA [rachete aer-sol de medie distanță modernizate]. Sau orice altă demonstrație de forță, o invitație la exerciții pe tema descurajării nucleare.”
În acest moment, Franța exclude ideea de a desfășura arme nucleare în afara teritoriului său, estimând că credibilitatea umbrelei sale nu depinde de acest lucru. Cu alte cuvinte, deocamdată, nu se pune problema ca rachetele ASMPA, care pot fi montate pe avioanele Rafale, să fie staționate în mai multe țări europene în completarea sau înlocuirea bombelor americane. Cu atât mai mult cu cât Washingtonul, de la revenirea la putere a lui Donald Trump, nu a dat semne că ar dori o retragere în acest sens.
În schimb, dezvoltarea exercițiilor militare comune între forțele aeriene strategice (FAS) franceze și aviațiile altor țări este un scenariu considerat realist pe termen scurt. Mai ales că, de curând, Parisul întreține ambiguitatea privind o posibilă extindere a FAS, compuse în prezent din două escadroane de Rafale și o escadrilă de transport și realimentare în zbor. La 18 martie, Emmanuel Macron a confirmat un proiect aflat în pregătire de mult timp: crearea unei a patra baze aeriene cu vocație nucleară la Luxeuil-Saint-Sauveur (Haute-Saône).
În contextul în care executivul francez pledează pentru o creștere semnificativă a cheltuielilor de apărare, mai multe surse militare de rang înalt au confirmat pentru revista Le Point, pe 3 aprilie, că la Palatul Élysée sunt în curs reflecții pentru ajustarea mijloacelor, „în funcție de rezultatul discuțiilor cu partenerii europeni, în special Germania și Polonia”. Declarații menite clar să liniștească Varșovia și Berlinul, unde pivotul american a trezit dezbateri similare – chiar dacă, deocamdată, nu este clar cum va putea fi rezolvată ecuația bugetară de către executivul francez în contextul financiar actual.
