Gabriela Mihăilă a plecat în urmă cu patru ani în Germania. A sperat că viața ei se va schimba în bine, însă obstacolele lingvistice, lipsa de pregătire și neșansa au făcut-o să trăiască un calvar.
În urmă cu zece ani făcea curat în București, însă banii nu erau suficienți pentru un trai decent. În 2012 a plecat în orasul german Munster. A ajuns pe stradă. A ales să își încerce norocul în Hamburg, însă nu s-a schimbat nimic.
Într-un final a ajuns în Berlin, unde a primit o șansă de la organizația de ajutorare a oamenilor aflați în dificultate mob e.V.
De atunci are un colț al ei, un pat și un cuier. Acolo își ține hainele, cosmeticele și câteva poșete.
“Norocul meu este că am ajuns aici. Eu am fost orfană. Viața mea a fost mai mult o luptă, decât o plimbare. Organizația mi-a redat pământul de sub picioare”, povestește Gabriela, pentru BZ-Berlin.
Situația ei se poate schimba oricând, atât în bine, cât și în rău, fiindcă nu e exclus ca la un moment dat să fie nevoită să predea patul unei persoane aflate într-o situație mai dificilă.
Între timp și-a găsit un loc de muncă. Este vânzătoare într-un magazin de panificație.
“Mă bucur foarte mult că am de lucru. Dacă îmi găsesc și o locuință, norocul meu este aproape complet. Vreau să îmi împlinesc marele vis de a-mi aduce fiica în Germania. Estera (7 ani) locuiește cu soacra mea în România. Vreau să fiu fericită în Germania și fata mea să fie fericită tot aici”, a încheiat femeia de 34 de ani.
