Autor, printre altele, al unui studiu detaliat al alegerilor prezidențiale din 1960 dintre Nixon și Kennedy, Georges Ayache consideră că alegerile de marțea viitoare sunt complet fără precedent în istoria țării, dupa cum a explicat el pentru Le Figaro
- REVISTA LE FIGARO.- Care sunt alegerile anterioare care te duc cu gândul la alegerile prezidențiale americane din 2024? De ce par acestea să fie cu adevărat unice?
GEORGES AYACHE.- Prin definiție, fiecare alegere prezidențială este unică și are propriul adevăr. Acest lucru este cu atât mai adevărat pentru alegerile din 2024, considerate atipice de mulți observatori. Cu toate acestea, precedentele care vin în minte sunt cele care l-au opus pe John Kennedy lui Richard Nixon în 1960 și Jimmy Carter lui Ronald Reagan în 1980. Două criterii fac posibilă evaluarea situațiilor respective și, eventual, compararea acestora: criteriul personalitatea candidaților și cea a contextului politic general.
Din punct de vedere al personalității, demarcația era deja foarte clară în 1960, între cei doi candidați: între democratul „lingurița de argint” cu aspect devastator și republicanul cu un profil neatractiv pe care adversarii săi l-au poreclit deja „Tricky Dick” („Richard trișorul”). La fel a fost și în 1980 cu confruntarea dintre Carter, omul din sud, batjocorit drept un plantator de arahide, și fostul actor de la Hollywood Reagan care i-a fost adversar din California. Astăzi, diferența este și mai izbitoare între fostul președinte, un om de afaceri, și concurentul său democrat, un produs pur al establishment-ului.
În ceea ce privește contextul politic general, diferența este destul de clară între aceste alegeri și cele precedente. În 1960, America schimba vremurile și întrebarea era cine ar sprijini cel mai bine această schimbare. Douăzeci de ani mai târziu, problema era să scape țara de dubla penitență pe care Watergate și Vietnamul i-au impus-o. Nu mai este cazul în 2024 când țara pare dramatic fracturată, chiar și dincolo de aceste alegeri prezidențiale: o situație care nu a mai apărut de la Războiul Civil .
- Nu a existat deja această divizare în timpul alegerilor din 1960 și 1980 pe care tocmai le-ați menționat ? Cu toate acestea, nu am ridicat spectrul unui nou război civil, așa cum unii observatori nu ezită să facă astăzi...
GEORGES AYACHE.- Fără îndoială că prognoza unui război civil este grăbită, în afară de faptul că lucrul cel mai rău nu este niciodată sigur în politică. Cu toate acestea, este clar că America rareori a prezentat în trecut o asemenea imagine a diviziunii și puncte de vedere atât de ireconciliabile. În acest sens, există motive să facem o diferență radicală între situația de azi și cea care ar fi putut predomina în 1960 sau chiar în 1980. Alegerile prezidențiale au fost cu siguranță amare între Kennedy și Nixon, ca și între Carter și Reagan.
Acestea au fost însă bătălii electorale care nu au avut nicio prelungire în ceea ce privește antagonismul dintre republicani și democrați sau între cutare sau cutare fracțiune a țării. Situațiile interne puteau fi foarte tensionate, nu erau dramatice. Încă o dată, asta nu mai este cazul, deoarece este foarte plauzibil ca alegerile prezidențiale din 2024 să fie contestate (oricine va câștiga) și că ura în cadrul populației va continua să se agraveze. Cât de departe? Aceasta este întrebarea fără răspuns astăzi.
"Este de netăgăduit că Donald Trump va fi adus o ruptură radicală cu anteriori candidați republicani." George Ayache
- Dacă Kamala Harris va fi aleasă, ar fi prima dată când o femeie ar ocupa această funcție în Statele Unite. Care au fost precedentele simbolice de această amploare?
GEORGES AYACHE.- Nu au existat prea multe precedente de acest tip, de fapt. Primul a fost cel mai probabil Kennedy, un candidat catolic într-o țară foarte predominant protestantă. Înaintea lui, catolicul Al Smith, guvernator inamovibil al New York-ului, a fost bătut în timpul alegerilor prezidențiale din 1928 împotriva republicanului Hoover. A fi catolic și, în plus, de origine irlandeză, a fost deci un handicap grav pe care JFK a reușit să-l depășească nu fără măiestrie. Trebuie doar să ne amintim de insistența cu care anumiți jurnaliști l-au întrebat dacă își va lua ordinele de la Vatican...
Al doilea precedent este, desigur, Barack Obama în 2008. Simbolul a fost și mai convingător dacă luăm în considerare întreaga istorie a Americii și, în special, luptele pentru drepturile civile din anii 1960. Alegerea lui Obama ar putea sugera astfel că cerc a fost închis, chiar dacă nu a fost chiar așa.
O victorie pentru Kamala Harris ar fi cu atât mai semnificativă prin faptul că ea ar fi prima femeie, „rasializată” care va folosi terminologia wokist, care va ajunge la Casa Albă.
- Cum diferă Trump și Harris de candidații anteriori din taberele lor respective ?
GEORGES AYACHE.- Pe bună dreptate sau greșit, s-au spus deja multe lucruri despre Donald Trump, dar este incontestabil că el va fi adus o ruptură radicală cu foștii candidați republicani precum Mitt Romney, John McCain și Bush tată și fiu, fără să-i mai menționam măcar pe Reagan și Nixon. Ce rămâne din marea tradiție republicană ancorată în respectul scrupulos pentru instituții, precum și în dogmele GOP (Marele Partid Vechi) precum bugetele echilibrate sau prudența în politica externă? Nu prea mult, trebuie să recunosc. Cu siguranță, în timpul primului său mandat, Trump va fi încercat cu succes să evite războiul, așa cum făcuseră predecesorii săi republicani, dar acest lucru nu este suficient pentru a invalida ideea unei rupturi.
Pe partea democrată, în schimb, discontinuitatea pare mai puțin clară întrucât Kamala Harris pare să fi moștenit stilul lui Joe Biden, cel puțin în exercitarea vicepreședinției. Mai mult, la fel ca și pentru predecesorul său sau pentru Obama, nimeni nu poate defini astăzi principalele orientări, în afară de cele clasice dictate de democrati pe probleme sociale.
- Alegerile din acest an se anunță ca fiind decisive în istoria țării. Ce alte alegeri au trimis candidați la Casa Albă care au schimbat istoria americană?
GEORGES AYACHE.- Avem fără îndoială dreptate să considerăm aceste alegeri decisive în istoria țării. Puțini președinți au reușit în trecut să mute radical liniile. Fără să ne întoarcem bineînțeles la esențialul Lincoln, merită menționat cazul Roosevelt, atât Theodore, cât și Franklin: primul pentru o politică externă mai puțin izolaționistă, dacă nu mai agresivă, iar al doilea pentru viziunea lui noua asupra economiei şi societate a cărei moştenire urma să supravieţuiască mult după el. Bilanțul lui Kennedy este mult prea scurt pentru a intra într-o astfel de categorie. Reagan, pe de altă parte, a trebuit să dea un nou impuls unei țări aflate în plină îndoială, reintroducând în ea unele dintre valorile sale istorice.
- După cum explicați în cartea dumneavoastră despre alegerile din 1960, pe care le descrieți drept „primele alegeri moderne ale Americii”, presa este adesea favorabilă democraților și sugerează că alegerea unui președinte republican duce inevitabil la țara în abis. Credeți că o altă alegere a lui Trump ar fi într-adevăr catastrofală sau ar putea duce la un experiment de succes, așa cum a fost cazul Nixon și Reagan în trecut?
GEORGES AYACHE.- Că o mare parte a presei americane, în special cea de pe Coasta de Est, are o preferință marcată pentru democrați nu mai este un mister de la respingerea viscerală a lui Nixon în 1960. Douăzeci de ani mai târziu, l-a numit pe Reagan un fascist. În 2016, ea a început să-l critice pe Trump chiar înainte ca acesta să fi luat cea mai mică măsură, în timp ce, patru ani mai târziu, îl lăuda pe Biden comparându-l cu FD Roosevelt...
Desigur, presa nu este deloc obiectivă în privința lui Trump, vorbind despre o "catastrofă". Să observăm că, în timpul mandatului său anterior, Trump nu a început niciun război, în timp ce echipa sa va fi păcătuit mai mult prin amatorism decât prin sectarism scandalos. Este adevărat că a avut foarte mult de-a face cu o administrație infiltrată de democrați și cu manevrele unui Partid Democrat hotărât să-l demită. Aceste eșecuri și aceste opoziții mai mult sau mai puțin loiale ar fi reînnoite în cazul realegerii lui Trump? Întrebarea rămâne deschisă și va cântări foarte greu asupra echilibrului și stabilității țării.
