Drumul a fost lung, iar o realizare importantă a fost cea din 20 septembrie 1976, când miniștrii au semnat regulile privind viitoarele alegeri europene directe. Alegerile, organizate la trei ani după semnarea actului, au conferit Parlamentului o nouă legitimitate democratică.
Actul a fost semnat la Bruxelles de reprezentanți ai celor nouă state membre din acel moment și urmează îndeaproape textul unei propuneri de convenție propus de Parlamentul European în 1975.
Printre diferențe se numără numărul de reprezentanți: 355 în proiectul de convenție și 410 în acul semnat, dar și faptul că actul nu prevede o dată pentru primele alegeri; proiectul de convenție prevede luna mai 1978.
Primele alegeri directe au avut loc în iunie 1979. În Grecia, alegerile au fost organizate în octombrie 1981, în urma aderării acestei țări.
În 1952, Tratatul de la Paris prevedea posibilitatea unor alegeri directe pentru Adunare, dar statele membre au preferat să desemneze reprezentanți din parlamentele naționale.
„Suntem perfect conștienți că în Europa, azi, sunt multe lucruri care par cu mult mai urgente decât o problemă instituțională. Știm foarte bine că suntem invadați de inflație, șomaj, dezordinea monetară.
Data de 20 septembrie marchează un eveniment important pentru Comunități, este data la care s-a deschis drumul către o Europă a cetățenilor, alături de Europa Statelor”, a subliniat Georges Spénale, președintele Parlamentului European de la acea vreme, cu ocazia semnării actului.
