Un recent articol publicat de The New York Times ridică semne de întrebare cu privire la viitorul democrației din România, după anularea controversată a primului tur al alegerilor prezidențiale. Decizia, care a împiedicat un candidat prorus să avanseze în cursa electorală, a fost salutată de mulți în Occident, dar a generat îngrijorări profunde chiar și în rândul criticilor acestuia. Conform publicației americane, România se alătură unui grup restrâns de țări din America Latină, Africa și Asia care au întrerupt procesele electorale în mod similar, un gest care pune sub semnul întrebării angajamentul țării față de valorile democratice. Contextul și implicațiile acestui eveniment sunt discutate pe larg, cu accent pe modul în care această decizie a fost percepută pe plan internațional și pe oportunitățile propagandistice oferite Rusiei.
Când în această lună România a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale câștigate de un candidat ultranaționalist prieten cu Moscova, mulți din Occident au aplaudat ceea ce au salutat ca fiind o „soluție” la un proces democratic care a mers prost.
Prin decizia de a dispune repetarea alegerilor, însă, Curtea Constituțională a României a oferit Rusiei un cadou propagandistic, întărind retorica acesteia conform căreia angajamentul Occidentului față de democrație este doar o aparență, valabilă doar atâta timp cât „partea greșită” nu câștigă. La aproape trei săptămâni de la această hotărâre, o dată pentru noile alegeri nu a fost încă stabilită.
„Sunt sigur că toate aceste jocuri sunt perfect de înțeles pentru orice observator mai mult sau mai puțin obiectiv”, a declarat ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, după decizia din 6 decembrie a instanței române. Ambasada Rusiei la București a postat pe site-ul său comentariile batjocoritoare ale domnului Lavrov.
Elon Musk, care a reluat punctele de vedere rusești cu privire la războiul din Ucraina, a intervenit și el, interpretând greșit decizia unanimă a unui tribunal românesc format din 10 membri drept dictatul unui singur judecător: „Cum poate un judecător să anuleze o alegere și să nu fie considerat un dictator?" a spus el pe rețelele de socializare săptămâna trecută.
Chiar dacă Lavrov și Musk sunt adesea acuzați că promovează teorii ale conspirației exagerate, comentariile lor au ridicat o întrebare care i-a îngrijorat și pe criticii de multă vreme ai Rusiei: cum poate fi corect să invalidăm buletinele de vot ale alegătorilor la jumătatea alegerilor?
Curtea a dispus un nou vot după ce Călin Georgescu, un ultranaționalist până acum puțin cunoscut, a uimit principalele partide politice din România, câștigând primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 octombrie. Instanța a intervenit cu doar două zile înaintea unui tur de scrutin în care Georgescu părea bine poziționat pentru a câștiga.
Curtea a lăsat să aleagă o dată pentru noi alegeri pentru guvern, dar asta a însemnat așteptarea formării unei noi administrații în urma alegerilor parlamentare separate de la 1 decembrie. După săptămâni de negocieri, partidele principale păreau pregătite luni să formeze în sfârșit un guvern de coaliție care exclude forțele naționaliste.
Chiar și centriștii au criticat intervenția curții constituționale.
Elena Lasconi, rivala centristă a lui Georgescu în turul anulat, a numit-o „ilegala” și a spus că „zdrobește însăși esența democrației – votul”. Critic înverșunat al președintelui Vladimir V. Putin al Rusiei, ea a avertizat într-o declarație furioasă că România riscă să devină „hazul de râs al dictatorului de la Kremlin. Suficient!"
Curtea Constituțională și-a justificat decizia surprinzătoare de a relua alegerile din România de la zero în mare măsură pe baza rapoartelor desecretizate de informații care indică o posibilă amestecare a Rusiei și dovezi că un val de videoclipuri TikTok care îl susțin pe domnul Georgescu, candidatul ultranaționalist, „ar fi putut fi coordonat de către un actor de stat.”
Alegerile, a spus instanța, au fost afectate „de numeroase nereguli și încălcări ale legislației electorale” care „au denaturat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni” și „au subminat șansele egale a concurenților electorali”.
Richard Nash, un fost diplomat britanic care lucrează ca consilier principal al Fundației Internaționale pentru Sisteme Electorale, un grup de cercetare și consiliere de la Washington, a declarat că instanța a acționat în limitele competențelor sale conform Constituției României. Dar, a adăugat el, „a intrat într-o zonă gri, pășind în domeniul politic”. Instanțelor, a spus el, „nu le place să facă asta foarte des”, pentru că le deschid la acuzații de părtinire politică.
Utilizarea informațiilor agențiilor de informații ca dovezi, a adăugat el, „este foarte problematică”, dar a devenit obișnuită în ultimii ani, deoarece guvernele occidentale lucrează „pentru a contracara dezinformarea și amenințările hibride” care implică puteri străine precum Rusia.
Documentele de informații eliberate public de România nu au oferit nicio dovadă a rolului Rusiei, doar observația că „Rusia are o istorie de amestec în procesele electorale ale altor state” și afirmații vagi că ceea ce s-a întâmplat în România a fost „asemănător” cu cazul de imixtiune electorală a Rusiei în Moldova vecină.
Întrebările privind dacă Rusia a jucat într-adevăr un rol semnificativ s-au intensificat săptămâna trecută după ce un respectat instituție de știri de investigație a raportat că o campanie TikTok care a sfârșit prin a ajuta candidatul ultranaționalist a fost plătită inițial de un partid centrist, posibil pentru a lua voturile altui candidat de extrema dreapta.
Lipsa dovezilor solide care să indice Moscova, a spus Anton Shekhovtsov, un politolog ucrainean care a studiat și a avertizat de ani de zile împotriva amestecului Rusiei în alegerile, sugerează că decizia instanței române „pare să fi fost motivată de nemulțumirea că candidatul „greșit” a ieșit învingător în primul tur.”
Această suspiciune plasează România într-un grup restrâns de țări, în mare parte națiuni în curs de dezvoltare din America Latină, Africa și Asia, care au anulat alegerile în timp ce scrutinul începuse.
Rezultatele alegerilor au fost rareori anulate înainte în Europa, cu excepția țărilor ocupate de Armata Roșie după al Doilea Război Mondial, cum ar fi Ungaria, unde alegătorii au respins candidații comuniști pentru Parlament la alegerile din 1945, dar apoi alegerea lor a fost invalidată când mulți dintre învingători au fost arestați. (Comuniștii din România au evitat ca partea „greșită” să câștige primele alegeri postbelice din țara lor în 1946: și-au arestat adversarii înainte de vot.)
Un caz recent rar de anulare a alegerilor europene a fost în Austria în 2016. Curtea constituțională a Austriei a anulat rezultatul unui vot prezidențial care fusese pierdut cu puțin timp de un candidat din partidul de extremă-dreapta Libertatea, care a contestat înfrângerea argumentând că e-mailul. -în buletinele de vot au fost numărate necorespunzător. O reluare rapidă a votului cu aceiași candidați a confirmat rezultatul inițial.
În afara Europei, alegerile au fost întrerupte mult mai frecvent, adesea ca urmare a unei lovituri de stat militare, așa cum sa întâmplat în Myanmar în 2021 și în Algeria în 1992.
Consecințele au fost în cea mai mare parte îngrozitoare, implicând adesea ani de conflict, a spus Martin Evans, profesor de istorie la Universitatea Sussex din Marea Britanie și coautor al unei cărți despre tulburările provocate de alegerile anulate din Algeria din 1992, „Algeria: furia celor deposedați. ”
„Din punct de vedere istoric, nu este niciodată o idee bună să anulați alegerile”, a spus Evans.
Georgescu, care a pus creștinismul ortodox în centrul campaniei sale electorale, a acuzat curtea constituțională că a mers împotriva voinței lui Dumnezeu și a avertizat săptămâna trecută că judecătorii se vor confrunta cu „pedepse lungi cu închisoarea” dacă nu își revine decizia de a anula alegerile. .
Evans a spus că România, ca membră a Uniunii Europene, a fost sever constrânsă în ce măsură și cât de mult se poate abate de la normele democratice.
UE, a spus Evans, „joacă un rol important în ancorarea democrației în România” și se poate asigura că România își îndeplinește promisiunile de a organiza noi alegeri rapid.
Cu toate acestea, oficialii de la Bruxelles au păstrat până acum tăcerea cu privire la votul anulat al României, insistând că modul în care statele membre gestionează alegerile este responsabilitatea lor. Acest lucru contrastează cu criticile lor puternice față de ceea ce Uniunea Europeană crede că au fost alegeri frauduloase din octombrie în fosta republică sovietică Georgia, în care forțele pro-europene au pierdut în fața partidului de guvernare din ce în ce mai prietenos cu Moscova.
Statele europene individuale au aplaudat răspunsul României la neregulile electorale.
Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, a salutat decizia instanței, spunând la X că „democrația a prevalat” pentru că „a fost găsită o soluție conformă cu constituția României”. Oficialii din Germania, țările baltice și alte țări au exprimat aceeași părere.
Mulți în România, însă, au avut o senzație de greață.
Diana Mardarovici, un politician al Partidului Național Liberal de centru din România, a spus că este „ușurată” că temerile că un ultranaționalist va deveni președinte au fost înlăturate. Dar ea a adăugat: „Am adevărate îngrijorări cu privire la precedentul pe care acest lucru îl stabilește”.
Alegătorii, a spus ea, i-au dat victoria domnului Georgescu în primul tur al cursei prezidențiale, pentru că „ne-am pierdut încrederea”. Anularea victoriei sale, a adăugat ea, înseamnă că „am pierdut acum și mai multă încredere. Oamenii se simt lipsiți de drepturi de autor.”
