Mandatul Ursulei von der Leyen în fruntea executivului european se întinde până în mai 2024. Cel de secretar general al NATO va fi eliberat în septembrie anul viitor. Pe coridoarele Bruxelles-ului, unii o suspectează pe președintele Comisiei Europene că urmărește succesiunea lui Jens Stoltenberg în fruntea Alianței Atlantice, scrie Le Parisien
Este un zvon care intrigă sau enervează cancelariile, de la Bruxelles la Varșovia, trecând prin Paris. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ar râvni la postul de secretar general al NATO, care va deveni disponibil după plecarea actualului titular, norvegianul Jens Stoltenberg, în septembrie anul viitor.
Ce-i drept, mandatul șefului executivului european se întinde până în mai 2024 (data viitoarelor alegeri europene) și ea însăși nu a aplicat oficial la Alianța Atlantică, dominată de americani. „Dar această candidatura ar fi credibilă, apreciază un observator înțelept al „bulei” europene de la Bruxelles, ea bifând mai multe căsuțe: bunele ei relații cu Washingtonul, statura internațională, faptul că a fost ministrul apărării al Germaniei (sub Angela Merkel), că este femeie…”.
O astfel de schimbare a locului de muncă ar fi totuși o mare diferență, NATO – altădată declarată în stare de „moarte cerebrală” de către Macron – părând să fie în competiție cu proiectul de suveranitate strategică și de apărare europeană.
„Oficial, ea nu este încă candidată”
De aici până la evocarea unui „dublu joc confuz” din partea liderului european, este un pas pe care unii nu ezită să-l facă. „Când Emmanuel Macron a invitat-o pe Ursula von der Leyen să-l însoțească într-o călătorie oficială în China, însemna că a luat NATO cu el, în ciuda faptului că era antieuropean”, mormăie un fost ministru francez.
Inițiativa cu atât mai nefericită, adaugă același fost ministru, cu cât Washington și Beijing sunt în conflict. În timpul recentei vizite de stat a președintelui francez (4-7 aprilie), observatorii au remarcat că nemțoiaca a vorbit cu Xi Jinping mult mai dur decât Macron despre Taiwan sau despre posibila livrare de arme chinezești către Rusia. Întrebat despre o posibilă „pălărie dublă”, presedintele Franței se refugiază destul de clar în spatele unui „refuz de a comenta speculații”.
„Oficial, ea nu este încă candidată la NATO, rămâne președinte al Comisiei Europene și ar fi prematur să spunem că o astfel de candidatura ar fi împotriva firului rolului ei la Bruxelles, unde s-a confruntat cu crize la fel de grave precum cea Covid și războiul din Ucraina”, asigură Pieyre-Alexandre Anglade, președintele al Comisiei pentru Afaceri Europene a Adunării Naționale franceze.
El refuză să dramatizeze. „Într-o perioadă în care războiul s-a întors în Europa, când NATO este revitalizată, nu cred că ar trebui pus în opoziție cu o Europă a puterii geopolitice... Și în politică, toată lumea este totuși candidată pentru ceva”, filosofează el.
Un afront la adresa țărilor din Est
Dar tocmai această candidatură îi face pe alți cunoscători să se îndoiască. „Cred că von der Leyen ar prefera să fie numită din nou în fruntea Comisiei, o funcție mult mai prestigioasă și unde are mult mai multă putere”, estimează o personalitate a Parlamentului European... care bănuiește că „zvonul a fost început de cineva care nu-i dorește binele, pentru că îi deservește în căutarea unui al doilea mandat”.
Alții sunt sincer iritați și ostili: țările din Est, care au câștigat influență de la izbucnirea războiului din Ucraina și se consideră subreprezentate în organele de conducere ale NATO și ale UE. „Ei ar lua ca un afront să numească un următor secretar general al Alianței care nu ar veni din țara lor”, a declarat Wojciech Przybylski, directorul revistei politice „Visegrad Insight”.
În vest, ne temem că numirea unei personalități din est prea „belicoasă” față de Rusia va fi luată drept steag roșu de către Kremlin, cu care va trebui să ajungem să discutăm. „A fi intransigent față de Putin nu ar trebui să fie privit ca un dezavantaj, ci ca un mare avantaj”, a replicat un diplomat polonez.
