„Autonomia strategică trebuie să fie lupta Europei” altfel riscă să „iasă din istorie”, avertizează președintele Republicii într-un interviu pentru Les Echos realizat în timpul vizitei sale de stat în China.
„De prea mult timp Europa nu a construit această autonomie strategică. Astăzi, bătălia ideologică este câștigată”, a spus Emmanuel Macron, într-un interviu pentru „Echos”. Dar acum trebuie să implementăm această strategie. „Capcana pentru Europa ar fi că atunci când reușește să-și clarifice poziția strategică, este prinsă într-o perturbare a lumii și în crize care nu sunt ale noastre”.
Pentru președintele francez, autonomia strategică este crucială pentru a împiedica statele europene să devină „vasale” atunci când Europa poate fi „al treilea pol” împotriva Statelor Unite și a Chinei. „Nu vrem să intrăm într-o logică bloc la bloc”, adaugă șeful statului, care protestează și împotriva „extra-teritorialității dolarului”. „Istoria se accelerează, în paralel avem nevoie de o accelerare a economiei de război europene”, insistă președintele francez.
- După dialogul dumneavoastră cu președintele Xi Jinping, la ce ne putem aștepta cu adevărat de la China cu privire la Ucraina?
Cred că China face aceeași observație ca și noi și anume că astăzi vremea este militară. Ucrainenii rezistă și noi îi ajutăm. Nu este momentul negocierilor, chiar dacă le pregătim și dacă trebuie să plantăm reperele. Acesta este scopul acestui dialog cu China: consolidarea abordărilor comune. Unu: sprijinul pentru principiile Cartei Națiunilor Unite. Doi: o reamintire clară asupra energiei nucleare și este de latitudinea Chinei să tragă consecințele faptului că președintele Putin a desfășurat arme nucleare în Belarus la câteva zile după ce și-a luat angajamentul de a nu face acest lucru. Trei: o reamintire foarte clară a dreptului umanitar și a protecției copiilor. Și patru: dorința pentru o pace negociată și de durată.
Observ că președintele Xi Jinping a vorbit despre arhitectura europeană de securitate. Dar nu poate exista o arhitectură europeană de securitate atâta timp cât există țări invadate în Europa sau conflicte înghețate. Vedeți deci că din toate acestea reiese o matrice comună. Este Ucraina o prioritate pentru diplomația chineză? Poate nu. Dar acest dialog face posibilă temperarea comentariilor pe care le-am auzit despre o formă de complezență din partea Chinei față de Rusia.
- Chinezii fiind obsedați de confruntarea lor cu Statele Unite, în special pe problema Taiwanului, nu au tendința să vadă Europa ca pe un pion între cele două blocuri?
Ca europeni, preocuparea noastră este unitatea noastră. A fost preocuparea mea dintotdeauna. Arătăm Chinei că suntem uniți și acesta este sensul acestei vizite comune cu președintele Comisiei, Ursula von der Leyen. Chinezii sunt, de asemenea, preocupați de unitatea lor, iar Taiwanul, din punctul lor de vedere, este o componentă a acesteia. Este important să înțelegeți cum raționează.
Întrebarea care ni se pune nouă, europenilor, este următoarea: avem interes să grăbim subiectul Taiwanului? Nu. Cel mai rău ar fi să ne gândim că noi, europenii, ar trebui să luăm exemplul pe acest subiect și să ne adaptăm ritmului american și unei reacții exagerate chineze. De ce să mergem în ritmul ales de alții? La un moment dat, trebuie să ne punem întrebarea interesului nostru. Care este ritmul în care China vrea să meargă? Vrea să aibă o abordare ofensivă și agresivă? Riscul este acela al unei strategii auto-împlinite de numărul unu și numărul doi pe acest subiect. Noi europenii trebuie să ne trezim. Prioritatea noastră este să nu ne adaptăm la agenda altora din toate regiunile lumii.
Capcana pentru Europa ar fi că atunci când realizează o clarificare a poziției sale strategice, în momentul în care este mai autonomă strategic decât înainte de Covid, să fie prinsă într-o perturbare a lumii și crize care nu ar fi ale noastre. Dacă se va accelera conflagrația duo-polului, nu vom avea timpul și nici mijloacele să ne finanțăm autonomia strategică și vom deveni vasali, în timp ce am putea fi al treilea pol dacă avem câțiva ani să-l construim.
- Acum că un număr tot mai mare de țări europene se îndreaptă mai mult ca niciodată către Statele Unite pentru a-și asigura securitatea, mai are oare autonomia strategică europeană vreun sens?
Desigur ! Dar acesta este marele paradox al situației actuale. De la discursul de la Sorbona pe acest subiect în urmă cu cinci ani, aproape totul a fost făcut. Am câștigat bătălia ideologică. În urmă cu cinci ani, se spunea că suveranitatea europeană nu există. Când am adus în discuție subiectul componentelor de telecomunicații, cui i-a păsat? La acea vreme, le spuneam deja țărilor din afara Europei că considerăm că acolo există o problemă majoră de suveranitate și că vom adopta texte care să reglementeze acest lucru, ceea ce am făcut în 2018. Observ că cota de piață a furnizorilor non-europeni de echipamente de telecomunicații din Franța au scăzut semnificativ, ceea ce nu este cazul tuturor vecinilor noștri.
Am instalat, de asemenea, ideea unei apărări europene, a unei Europe mai unite, care emite împreună datorii pe vremea Covid. Acum cinci ani, autonomia strategică era o himeră. Astăzi, toată lumea vorbește despre asta. Este o schimbare majoră. Ne-am echipat cu instrumente de apărare și politică industrială. Au existat multe progrese: Chips Act, Net Zero Industry Act și ritical Raw Material Act, aceste texte europene sunt elementele de bază ale autonomiei noastre strategice. Am început să înființăm fabrici de baterii, componente cu hidrogen și electronice. Și ne-am echipat cu instrumente de apărare care erau complet contrare ideologiei europene doar acum trei sau patru ani! Acum avem instrumente de protecție foarte eficiente.
Subiectul la care trebuie să fim deosebit de vigilenți este că războiul din Ucraina accelerează cererea de echipamente de apărare. Cu toate acestea, industria europeană de apărare nu răspunde tuturor nevoilor și rămâne foarte fragmentată, ceea ce determină unele țări să apeleze temporar la furnizori americani sau chiar asiatici. În fața acestei realități, trebuie să facem un pas înainte.
Autonomia strategică trebuie să fie lupta Europei. Nu vrem să depindem de alții în probleme critice. În ziua în care nu mai ai de ales asupra energiei, nu mai ai cum să te aperi, nu ai rețele de socializare, nu ai inteligența artificială pentru că nu mai ai infrastructura pe aceste subiecte, atunci ieși din istorie pentru o vreme.
- Unii ar putea spune astăzi în Europa că sunt mai mulți franco-germani și mai puțini polonezi...
Nu as spune asta. Am creat un fond european pentru rachete și muniție dotat cu 2 miliarde de euro, dar este strict european și închis. Dar este clar că avem nevoie de o industrie europeană care să producă mai repede. Ne-am saturat disponibilitățile. Pe măsură ce istoria se accelerează, trebuie să existe o accelerare paralelă a economiei de război europene. Nu producem suficient de repede. În plus, vezi ce se întâmplă pentru a face față urgent situației actuale: polonezii urmează să cumpere echipamente coreene...
Dar din punct de vedere doctrinar, juridic și politic, cred că nu a existat niciodată o asemenea accelerare a Europei ca putere. Am pus bazele înainte de criză și a existat o pârghie franco-germană extraordinară în timpul pandemiei, cu progrese foarte puternice în ceea ce privește solidaritatea financiară și bugetară. Și am reactivat formatul Weimar cu Germania și Polonia. Astăzi, este necesară accelerarea implementării la nivel militar, tehnologic, energetic și financiar pentru a ne accelera autonomia efectivă.
- Paradoxul este că stăpânirea americană asupra Europei este mai puternică ca niciodată...
Ne-am crescut cu siguranță dependența față de Statele Unite în domeniul energiei, dar într-o logică a diversificării pentru că eram mult prea dependenți de gazul rusesc. Astăzi, este un fapt că suntem mai dependenți de Statele Unite, Qatar și altele. Dar această diversificare era necesară.
În rest, este necesar să se țină cont de efectele remanenței. De prea mult timp Europa nu a construit această autonomie strategică pentru care lupt. Astăzi, bătălia ideologică este câștigată și se pun jaloanele. Are un cost, este normal. Este ca și în reindustrializarea franceză: am câștigat bătălia ideologică, am dus reformele, sunt grele, începem să vedem rezultatele dar, în același timp, plătim pentru ceea ce nu am făcut în douăzeci de ani. Asta e politica! Dureaza. Trebuie perseverat. Dar cu acest preț se schimbă mentalitățile.
- Faptul rămâne că Statele Unite desfășoară o politică cu Legea de reducere a inflației (IRA) pe care chiar dvs ați descris-o ca fiind agresivă...
Când am fost la Washington în decembrie anul trecut, am pus această problemă, chiar am fost criticat pentru că am făcut acest lucru într-un mod agresiv . Dar Europa a reacționat și înainte de sfârșitul primului trimestru din 2023, în trei luni, am avut un răspuns cu trei texte europene. Vom avea IRA-ul nostru european. A acționa cu o asemenea viteză este o mică revoluție.
Cheia pentru mai puțină dependență de americani constă în primul rând în consolidarea industriei noastre de apărare, în acordul asupra unor standarde comune. Investim cu toții mulți bani dar nu putem avea de zece ori mai multe standarde decât americanii! Apoi, este nevoie de accelerarea bătăliei pentru energie nucleară și regenerabile în Europa. Continentul nostru nu produce combustibili fosili. Există o coerență între reindustrializare, climă și suveranitate. Este aceeași bătălie. Este cel al energiei nucleare, al surselor regenerabile și al sobrietății energetice europene. Aceasta va fi bătălia din următorii 10 până la 15 ani.
Autonomia strategică înseamnă să presupunem că avem opinii similare cu Statele Unite, dar fie că este vorba despre Ucraina, relația cu China sau sancțiuni, avem o strategie europeană. Nu vrem să intrăm într-o logică bloc la bloc. Dimpotrivă, trebuie să ne „asumăm” modelul, să nu depindem de alții, menținând în același timp, ori de câte ori este posibil, o puternică integrare a lanțurilor noastre valorice.
Paradoxul ar fi că atunci când punem la punct elementele unei veritabile autonomii strategice europene, am început să urmăm politica americană, printr-un fel de reflex de panică. Dimpotrivă, bătăliile care trebuie purtate astăzi constau, pe de o parte, în accelerarea autonomiei noastre strategice și, pe de altă parte, în asigurarea finanțării economiilor noastre. Profit de această ocazie pentru a insista asupra unui punct: nu trebuie să depindem de extra-teritorialitatea dolarului.
- Este Joe Biden un Donald Trump mai politicos?
Este atașat de democrație, de principii fundamentale, de logica internațională și cunoaște și iubește Europa, toate acestea sunt esențiale. Pe de altă parte, face parte dintr-o logică transpartizană americană care definește interesul american ca prioritate nr. 1 și China ca prioritate nr. 2. Restul este mai puțin important. Este inacceptabil? Nu. Dar trebuie să integrăm.
- Este China puterea care ne înlocuiește în toate locurile de unde se retrage Europa, în Africa, Orientul Mijlociu...
Nu cred. Au trecut vreo douăzeci de ani de când a existat un declin. Când Europa se retrage, nu ar trebui să fim surprinși că alții merg înainte. Când Statele Unite ale Americii se îndreaptă mai mult spre sine ca începând cu anii 2010 sau spre Pacific și când Europa trece printr-o criză financiară, China, firește, își avansează pionii. De aceea, este important să ne asigurăm că rămâne într-un cadru comun, că participă la reforma Băncii Mondiale, că se angajează cu noi așa cum intenționează să facă la următorul summit de la Paris, din iunie, privind finanțarea economii în curs de dezvoltare.
