În țările arabo-musulmane ca și în statele occidentale, rareori vom fi observat în demonstrații o asemenea furie împotriva statului evreu, cuplată cu o formă de betie colectivă comparabilă cu cea care a a avut loc la înfrângerile Israelului în primele momente ale războiului de Yom Kippur din 1973, scrie revista Marianne
Videoclipurile au invadat internetul și le-am putea intitula: „Vânând evrei în aeroportul Makhachkala”, o reclamă oarecum neobișnuită pentru capitala acestei dulci republici ruse Daghestan. Se spune că contextul este inflamabil în Caucaz. Unde nu este? Într-adevăr, de când armata israeliană și-a lansat răspunsul, „strada arabă” și mai larg „strada musulmană” s-a trezit ca niciodată pentru a-și afirma solidaritatea cu „cauza palestiniană”. Unii sunt chiar pe fata de partea Hamas, lovitura organizației teroriste din 7 octombrie care a lasat 1.400 de morți, 230 de deținuți și o țară uluită – pare să fi entuziasmat "umma", comunitatea credincioșilor. De la Aman la Damasc, de la Rabat la Tunis, dar și la Caracas sau la Manila și Moscova, au fost zeci de mii de manifestanți, adesea foarte virulenți și pentru unii, nu chiar în minoritate, strignand „Moarte sioniştilor, moarte evreilor” și „Allahu Akbar”. Acest lucru nu este cu siguranță nou în paradele pro-palestiniene, dar în ciuda numeroaselor episoade dramatice ale conflictului israeliano-palestinian menționat, rareori am observat o asemenea furie împotriva statului ebraic și, de asemenea, o formă de intoxicare colectivă comparabilă cu cea care a salutat înfrângerile Israelului în Momentele de început ale Războiului de la Yom Kippur din 1973.
Războiul asimetric și fără reguli al Hamas a înlocuit ofensivele „clasice” desfășurate atunci de Egipt și Siria și referirea la islam s-a suprapus cererii naționale. Dar, vag domesticită de-a lungul timpului și a acordurilor de pace (cele de la Oslo sau apropierile bilaterale de Egipt și Iordania), ura față de evrei și țara acestora reapare cu o forță înzecită, de parcă ar fi fost reținută prea mult timp. Fie că vrem să explicăm, dacă nu să o justificăm, prin faptele rele ale colonizării excesive, condițiile precare de viață din Gaza sau duritatea fără precedent a intervenției militare israeliene le permite probabil unora să se liniștească cu privire la rădăcinile și punctualitatea dimensională a fenomenului. . Cu excepția faptului că de la primele bombardamente în urma descoperirii a sute de cadavre în kibutzim-urile din sudul țării, valul anti-israelian s-a răspândit aproape peste tot ca focul. În lumea arabo-musulmană deci, dar și în multe țări presupuse a aparține zonei culturale occidentale.
Majoritatea statelor au condamnat imediat atacul terorist, ca desigur Statele Unite, Regatul Unit și Franța și au promis că nu vor lăsa garda jos în fața exploziei de amenințări la adresa cetățenilor lor. „Statele Unite susțin fără echivoc întreaga comunitate evreiască în timp ce asistăm la o creștere globală a antisemitismului”, a declarat Adrienne Watson, purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Națională American. Da, dar o parte din populațiile acelorași țări au preferat să denunțe agresiunea (împotriva Gazei...) efectuată de atacați (israelieni...), conform unei povești de propagandă pe care susținătorii Palestinei, naționaliștii de ieri, islamiștii de astăzi, a reușit să o impună: evreii ar face palestinienilor ceea ce au suferit de la naziști.
Statele Unite condamnă cu fermitate protestele antisemite din Daghestan, Rusia. SUA susțin fără echivoc întreaga comunitate evreiască în timp ce asistăm la o creștere mondială a antisemitismului. Nu există niciodată nicio scuză sau justificare pentru antisemitism.
– Adrienne Watson (@NSC_Spox) 30 octombrie 2023
O sută de mii de oameni pe străzile Londrei, zeci de mii la Paris, Barcelona, Madrid, Brooklyn, semnează „Opriți genocidul din Gaza”, „Israel Apartheid” în campusul Harvard, poate cel mai prestigios din Statele Unite, ilustrează perfect izolarea Israelului și amploarea înfrângerii sale în a convinge restul lumii de dreptul său, la opt decenii de la crearea sa. „
"Ce au făcut evreii pentru a provoca această lipsă de solidaritate?" a întrebat scriitoarea și autoarea de benzi desenate Joann Sfar, constatând absența aproape totală a ne-evreilor la puținele mitinguri organizate în sprijinul Israelului. O întrebare deliberat naivă și, în realitate, foarte corectă pentru că trebuie să căutăm motivele mai puțin în „crimele” statului ebraic decât în utilitatea de a il discredita
Impotența europeana
Multe țări arabe care s-au dezis constant de problema palestiniană, greoaie, chiar uneori periculoasă pentru propria stabilitate, au profitat de ocazie pentru a-și satisface opinia publica. Chiar dacă înseamnă reprimarea lor pentru lucruri mai esențiale, precum supraviețuirea. China sau Rusia au interes să profite de evenimentele de slăbire a Statelor Unite în regiune precum și de a recunoaște în continuare incapacitatea Europei de a prezenta altceva acolo decât "valizele cu bani" si empatia sa pentru. „toate victimele”. În rest, munca lentă de subminare a cârtiței islamiste începe să dea roade pe Bătrânul Continent și ce carte mai bună de jucat decât cea a damnaților fără pământ maltratați, exploatați și acum masacrați de acest „popor de elită încrezător „chiar și dominator” de care generalul de Gaulle credea că se distinge.
Așa i-au perceput mii de tineri prezenți în paradele pro-palestiniene pe acești alți tineri atât de asemănători cu ei, atât de apropiați în gusturile și aspirațiile lor spirituale, aproape gemeni și împușcați ca niște câini de ucigașii Hamas la petrecerea din Israel Tribul Nova? Pentru ei, „cauza palestiniană”, despre care mulți nu știu aproape nimic, nu poate fi discutată. Este un marker, un mod de a-și afirma opoziția față de dominanța de tot felul, la fel de esențială pentru respirația lumii ca și lupta împotriva încălzirii globale. Aceasta este cauza... despre care nu ar trebui să vorbim prea mult. Deci demonstrațiile vor continua și mulți israelieni or să-și spună pe termen lung că destinul lor îi deosebește radical. Antisemit pasionat, iată ce credea Jean Genet: „Dacă nu ar fi luptat împotriva acestui popor care mi se părea cel mai întunecat, a celor ale căror origini s-au vrut să fie la origine, care au proclamat că au fost și voiau să rămână Originea, oamenii care se numeau Noaptea Timpului, m-ar fi atras atât de puternic revoluția palestiniană? »
