Este posibil să considerăm că înregistrările video cu soldați prezentate la Haga sunt anecdotice și să acuzăm dreapta că le-a distribuit. Dar adevărul este că ele marchează un precedent: soldați care exploatează rețelele de socializare pentru a contesta comandamentul superior și chiar conducerea politică, pe care extrema dreaptă o consideră prea reținut, afirmă Yagil Levy într-un editorial pentru Haaretz.
Provocarea este directă, prin intermediul mesajelor care se opun încetării focului, care atacă hotărârile Înaltei Curți de Justiție, care se opun furnizării de alimente locuitorilor din Gaza, care critică reținerea forțelor aeriene și care decid că nu există nevinovați în Gaza.
Este, de asemenea, indirectă, cu o serie de comentarii care contravin valorilor declarate ale armatei: pancarte care cer întoarcerea la Gush Katif, ceremonii religioase precum aducerea de suluri de Tora și punerea de mezuzah-uri pe casele din Gaza, demonstrarea entuziasmului față de distrugerea caselor (de exemplu, o femeie soldat care se bucură într-o cameră de copii distrusă), deteriorarea ritual-religioasă a moscheilor, apeluri la răzbunare și rapoarte de realizare a acesteia, cum ar fi lăudarea unui comandant de companie de rezerviști: "Batalionul 2908 a intrat în Beit Hanoun și a făcut ceea ce Shimon și Levy au făcut în Nablus. "
Nu vorbim doar despre soldați care se descarcă. Comandanții de teren cooperează și trimit mesaje de răzbunare, cum ar fi ordinul de zi al comandantului Diviziei 36, gen. de brigadă dr. David Bar Kalifa ("S-a răzbunat pe adversarii săi" (Deuteronomul) sau un comandant de batalion de la Baza de Instruire 1, baza de pregătire a ofițerilor, care a cerut să nu se repete greșeala regelui Saul, care a fost milostiv cu Amalec.
Acest lucru a atins un punct culminant atunci când 90 de comandanți de batalioane de rezerviști i-au cerut șefului Statului Major al IDF să nu se oprească în Gaza, Liban și Cisiordania până la victorie. O astfel de provocare publică din partea ofițerilor rezerviști cu privire la ceea ce ei consideră a fi o abordare reținută din partea eșalonului politic este fără precedent.
Nu este vorba nici de o simplă retorică, ci se reflectă prin comportamentul pe teren. Este suficient să spunem că împușcarea celor trei ostatici evadați nu ar fi avut loc dacă nu ar fi existat ordinele de foc deschis care ignoră legea, când, în practică, fiecare om din Gaza este considerat o țintă legitimă. Și nu vorbim încă despre comportamentul violent din Cisiordania, care, în practică, urmărește să declanșeze o revoltă armată în acest sector.
Aceste acțiuni ar trebui să fie considerate o escaladare a proceselor din ultimii 20 de ani, care se axează pe provocările taberei național-religioase și pe o revoltă a soldaților cu guler albastru (în urma afacerii Elor Azaria) împotriva presupusei rețineri a IDF. Este vorba de o încercare de remodelare a armatei într-o mișcare în clește, o revoltă de jos susținută de conducerea de dreapta și exprimată, de exemplu, prin acțiunile întreprinse împotriva șefului Statului Major al FDI atunci când acesta a îndrăznit să suspende soldații care au profanat o moschee din Jenin.
Și mai îngrijorătoare este prăbușirea ierarhiei armatei. Șeful de stat major aude apelurile la răzbunare, vede încălcările de disciplină, atitudinea disprețuitoare față de regulile de foc deschis, dar nu face aproape nimic. Teroarea de dreapta a căzut asupra lui.
Armata nici măcar nu aude avertismentele lansate cu privire la aceste acte și la potențialul lor de a intenta procese împotriva Israelului. Este chemată doar să oprească răspândirea jafurilor, dar se mulțumește cu un apel al șefului educației din FDI, într-o declarație care nu este o poruncă clară și care prezintă jafurile ca fiind dăunătoare armatei și nu o încălcare a poruncii morale: "Să nu furi".
Este posibil ca FDI să profite de pasiunile soldaților și ale comandanților lor pentru a le insufla spiritul de luptă, dar după război va trebui făcut un efort pentru a reabilita forțele terestre înainte ca unele dintre ele să devină bande.
