Donald Trump și-a păstrat un loc necondiționat în inimile unei părți substanțiale a alegătorilor republicani, consolidându-și stăpânirea asupra partidului, scrie o analiză Le Figaro
Dacă este un lucru demonstrat de extraordinara revenire politică a lui Donald Trump, la trei ani după 6 ianuarie 2021, este că mânia poporului american împotriva elitelor sale nu a slăbit. Cu toate acestea, această furie va vedea în fața ei un alt sentiment care câștigă teren: teama că o întoarcere a lui Trump va duce la haos și la sfârșitul democrației. Între aceste două sentimente se va juca fără îndoială votul.
Dimpotrivă, miliardarul și-a păstrat un loc necondiționat în inimile unei părți substanțiale a alegătorilor republicani, consolidându-și stăpânirea asupra partidului. Și a reușit să convingă două treimi dintre ei că alegerile au fost trucate! Un succes pe care intelectualul conservator Kenneth Weinstein, aflat în primul rând pentru a observa președinția lui Trump în timp ce era șef al Institutului Hudson, îl atribuie capacității sale de a structura o critică, atât distractivă în formă, cât și necruțătoare în fond, contra eșecurilor elitelor americane: obsesia lor pentru comerțul liber care a dus la dezindustrializarea catastrofală a Statelor Unite și apariția concurentului chinez, favorurile lor pentru imigrație care au creat o anxietate socioculturală majoră, angajamentele lor nesăbuite în războaie costisitoare și inutile, ideologia lor postnațională, care i-a împins să-și piardă interesul pentru națiunea pentru care erau responsabili. Pe scurt, Trump și-a realizat obiectivele devenind procurorul elitelor, spune Weinstein.
O tendință de urmărit cu atenție, magnatul din New York face progrese chiar și în rândul tinerilor (în special cei cu putină școală), care au votat pentru Biden în 2020
Laura Mandeville
Într-un articol recent, sociologul Joël Kotkin merge în aceeași direcție, amintind că Trump a formulat un răspuns politic la o zdruncinare la fel de profundă în consecințele sale precum revoluția industrială de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu revoluția internetului și apariția tehnologiei și finanțelor ca noi piloni ai economiei, industria prelucrătoare - și, prin urmare, clasa muncitoare - a fost descalificată, făcând loc unei economii oligarhice cu puțină preocupare pentru viitorul muncitorilor, promovând imigrația și relocarea. Abandonată de stânga pro-imigrație și îndreptată acum către minoritățile rasiale și sexuale ca și către noii săraci ai pământului, muncitorul a „migrat” la Trump, deschizând ușa victoriei în Midwest. „Partidul Republican a devenit partidul clasei muncitoare”, scrie Kotkin.
O tendință de urmărit cu atenție, magnatul newyorkez face progrese chiar și în rândul tinerilor (în special cei cu putină școală), care au votat pentru Biden în 2020. O mișcare sensibilă se confirmă și în electoratele latino și chiar afro-americane, demonstrând că atacul lui Trump despre wokismul identitar și susținerea sa naționalistă pentru „America First” transcende categoriile rasiale. Confruntat cu această aliniere a furiei, Biden mizează pe teama reală pe care o trezește Trump și pe lipsa lui totală de limite în modul său de a face politică. Democrații spun că realegerea sa ar putea doborî democrația americană. Dar îi poate opri acest argument și multiplele procese împotriva lui Trump ? Sau, dimpotrivă, el își mărește sprijinul de zece ori și chiar provoacă o secesiune politică și mentală a americanilor, care au din ce în ce mai puțină încredere în instituțiile lor? Aceasta este una dintre întrebările din cursa nebună care se desfășoară. Cealaltă este să știm dacă această bătălie ne mai poate rezerva surprize, în special la alegerile primare care încep luni în Iowa.
