Mișcarea fermierilor din Europa se ocupă de subiecte uneori foarte tehnice. Le Monde a alcatuit un scurt glosar al principalelor puncte de tensiune, pentru a înțelege mai bine problemele.
Politica agricolă comună (PAC)
Ce este?
Înființată în 1962 pentru a asigura suveranitatea alimentară a Europei, PAC desemnează politica europeană privind agricultură și alimentație. Construită în jurul a trei principii (unicitatea piețelor, solidaritatea financiară și preferința comunității), PAC a avut ca obiectiv timp de șaizeci și doi de ani de a crește productivitatea agricolă, de a asigura un nivel de trai echitabil pentru fermieri, de a stabiliza piețele, de a garanta securitatea aprovizionării, asigurarea prețurilor rezonabile pentru consumatori și menținerea prosperității zonelor rurale. A făcut în mod regulat obiectul unor reforme de adaptare la situația economică și la evoluția practicilor agricole și alimentare de pe teritoriul european.
Cel mai mare element de cheltuieli al Uniunii Europene (UE), PAC a făcut posibilă distribuirea a 53,7 miliarde de euro către cei douăzeci și șapte în 2023, adică aproximativ o treime din bugetul total. Cea mai mare putere agricolă a Europei, Franța beneficiază cel mai mult cu ajutorul de 9,3 miliarde de euro (17% din buget), urmată de Spania (6,4 miliarde de euro) și Germania (6 miliarde de euro). Ajutoarele acordate fermierilor europeni, implementate din 1992, reprezintă majoritatea subvențiilor (71% din bugetul PAC 2014-2020).
O nouă politica PAC (pentru perioada 2023-2027) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023. Acesta urmărește în special să asigure un sprijin mai bine direcționat pentru fermele mici, să consolideze contribuția agriculturii la obiectivele UE în materie de mediu și climă și să lase statelor membre mai mult spațiu de manevră pentru adaptarea la nivel local a măsurilor. Această nouă reformă a fost puternic criticată, în special de ecologiști, pentru regulile insuficiente în ceea ce privește mediul.
De ce sunt fermierii nemulțumiți?
Noua reformă a PAC cristalizează o parte din furie. Fermierii denunță multitudinea standardelor și reglementărilor care rezultă din aceasta, și în special introducerea planurilor strategice naționale, care adaugă noi proceduri. Complexitatea administrativă în accesarea ajutorului este, de asemenea, una dintre plângeri
Cea mai recentă reformă a PAC a introdus și noi măsuri considerate inaplicabile de fermieri, cum ar fi obligația de a scoate cel puțin 4% din terenul arabil pentru a promova biodiversitatea. O măsură care îi face pe oameni să protesteze întrucât pare deconectată de la realitate, potrivit fermierilor, care pun în evidență întrebări de rentabilitate economică.
„Green Deal” sau „pact verde”
Despre ce e vorba ?
„Green Deal” este o politică susținută de Comisia Europeană care vizează atingerea neutralității carbonului în Uniunea Europeană (UE) până în 2050. Acest „pact verde” afectează toate sectoarele: energie, industrie, clădiri și agricultură. Introdusă în decembrie 2019 de președintele Ursula von der Leyen, se bazează pe un arsenal legislativ care vizează promovarea economiei circulare, impozitarea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și reducerea amprentei de carbon a lanțului de aprovizionare producția agroalimentară. Dintre numeroasele direcții, putem cita reducerea utilizării pesticidelor, îmbunătățirea bunăstării animalelor și creșterea suprafețelor lăsate în pârloaga.
De ce sunt fermierii nemulțumiți?
Green Deal este „resimțit ca o operațiune extrem de punitivă, extrem de restrictivă pentru fermieri”, a explicat Dominique Charge, președintele Cooperării Agricole, la microfonul BFM Business . De câteva luni deja, oficialii europeni se tem că această politică proactivă de mediu ar întâmpina probleme de acceptabilitate socială, într-un context inflaționist. În septembrie 2023, președintele Parlamentului European era deja îngrijorat de dificultățile financiare pe care le impunea micilor fermieri și de exploatarea acestei frustrări de către extrema dreaptă. Emmanuel Macron și mai mulți șefi de stat europeni au sugerat o „pauză” în implementarea acordului verde.
Strategia „de la fermă la furculiță”
Ce este?
Aceasta este varianta „Green Deal” privind problemele agricole și alimentare. Adoptată în 2021 de Parlamentul European cu o mare majoritate, strategia „De la fermă la furculiță” își propune să promoveze, prin douăzeci și șapte de măsuri, o dietă mai sănătoasă și mai durabilă în Europa. Sectorul agroalimentar are un impact considerabil asupra mediului: la nivel global, reprezintă o treime din emisiile de gaze cu efect de seră.
Concret, obiectivul este reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor (pentru plante) și a antimicrobienelor (pentru animalele de fermă), precum și reducerea utilizării îngrășămintelor chimice cu 20%. Strategia prevede, de asemenea, să aloce un sfert din terenul agricol agriculturii ecologice până în 2030 (față de 9% în 2020 ). De asemenea, își propune să garanteze mai bine siguranța alimentară, să combată frauda în lanțul de aprovizionare, să eticheteze mai bine produsele și să îmbunătățească bunăstarea animalelor.
De ce sunt fermierii nemulțumiți?
Chiar înainte de adoptare, strategia a fost puternic criticată de principala uniune agricolă europeană, COPA-Cogeca, și de europarlamentarii, în special, din Partidul Popular European (PPE), un grup conservator. Aceștia denunță o pierdere a suveranității alimentare, o creștere a importurilor de produse non-europene și, prin urmare, a concurenței, scăderea producției agricole și critică Comisia pentru lipsa de transparență a unui studiu de impact. De asemenea, s-au ridicat mai multe voci pentru a cere o revizuire a obiectivelor ținând cont de revoltele din agricultura europeană și globală care au urmat invaziei rusești în Ucraina, în special inflația la produsele alimentare.
În Franța, sindicatele agricole, precum Coordonarea Rurală, au avertizat despre „ pericolul ” al acestei strategii care nu oferă „un cadru politic coerent” . Aceste nemulțumiri sunt încă actuale, după cum rezuma președintele sindicatelor agricultorilor din Fr, Arnaud Rousseau: „ Pe de o parte, ne obligăm fermierii să producă mai puțin și, pe de altă parte, importăm mai multe alimente, produse în condiții. care sunt interzise pe solul nostru. Acest lucru ofensează bunul simț al producătorilor, care trăiesc această contradicție – și politicile implementate – ca pe o violență reală."
Pământ în pârloaga
Ce este?
Constă în repausul unei părți a suprafeței agricole, în special a cerealelor, pentru a evita supraproducția și epuizarea solului. Practică ancestrală, a fost introdusă în 1992 ca parte a politicii agricole comune (PAC), contra remunerare. Regula a fost suspendat aîn 2008, a devenit din nou obligatorie din 2023 .
Pentru operațiunile agricole cu o suprafață mai mare de zece hectare, 4% din terenul arabil trebuie să fie pus în pârloaga, sau să găzduiască infrastructură agroecologică sau habitate seminaturale favorabile biodiversității. Centrul European de Cercetare Comun (JRC), componenta științifică a Comisiei Europene, pledează chiar din 2021 pentru un obiectiv de 10% din terenuri puse în pârloaga, sau cu 5,3% mai mult decât cel măsurat în 2018.
De altfel, în contextul economic dificil post-Covid-19 și războiul din Ucraina, fermierii au beneficiat, în 2022 și 2023, de o scutire. Cu toate acestea, aceasta nu a fost reînnoită, în ciuda apelurilor din aproximativ zece țări.
De ce sunt fermierii nemulțumiți?
Principalele voci din lumea agricolă denunță o măsură care, în numele tranziției ecologice, impune fermierilor constrângeri insuportabile. „Contrar credinței populare, de cele mai multe ori terenurile necultivate nu seamănă cu câmpurile înflorite, ci mai degrabă cu o monocultură de ierburi care necesită întreținere regulată (plivitul și măcinarea), ceea ce implică costuri și constrângeri suplimentare pentru fermieri”, spun fermierii.: „Când ni se spune că anul acesta va fi 4% pârloaga obligatorie, pentru noi, acest lucru nu este de înțeles ” , a confirmat, marți, 23 ianuarie, la AFP, Arnaud Rousseau, președintele sindicatului din Franta.
Mai multe voci apără însă această politică, care are ca scop refacerea rezervelor de apă și păstrarea fertilităţii solului. „Aceste rezerve de biodiversitate sunt utile și fermierilor, deoarece în ziua în care nu va mai rămâne nimic, vor fi doar dăunători" , spun ONG-urile ecologiste
„Clauze oglindă” și „măsuri oglindă”
Ce este?
„Clauzele oglindă” și „măsurile oglindă” sunt două sisteme menite să asigure că produsele importate îndeplinesc aceleași standarde de producție ca și producătorii europeni, în special în ceea ce privește protecția sănătății și respectul pentru mediu. Clauzele oglindă sunt introduse în acordurile de liber schimb cu țările partenere, în timp ce măsurile oglindă apar în legislația europeană. Interesul lor este dublu: prin stabilirea reciprocității standardelor, ei urmăresc să protejeze fermierii europeni de concurența producătorilor extraeuropeni care sunt mai puțin competitivi în acest domeniu și să evite crearea unui transfer de poluare din Europa către țările partenere.
De ce sunt fermierii nemulțumiți?
Confruntați cu concurența considerată neloială din partea importatorilor străini, fermierii sunt enervați că clauzele oglindă și măsurile oglindă sunt prea rare. Sindicatele fac presiuni în special ca acestea să fie introduse în acordul UE-Mercosur, încheiat în iunie 2019, dar niciodată ratificat din cauza opoziției anumitor țări.
