Ziua de 19 aprilie marchează un eveniment istoric: finalul erei Castro. Cuba trece de la C la C. Adică de la Castro la Canel. Numărul doi al Executivului cubanez, Miguel Diaz-Canel, a fost ales joi preşedinte al Cubei, în locul lui Raul Castro, punându-se astfel capăt celor şase decenii de putere exclusivă a fraţilor Castro.
Cel puțin trei generații de cubanezi au trăit sub conducerea a doi bărbați cu același nume de familie. Această paradigmă s-a schimbat pe 19 aprilie, când a fost anunțat numele noului președinte: Miguel Diaz-Canel. Chiar dacă acesta se va axa pe reforme sau pe continuitate, noul început la putere marchează o realitate istorică: finalul erei Castro în Cuba.
În ciuda acestei zile fără egal în istoria cubaneză a ultimilor 50 de ani, așteptările pe străzile din Havana nu par prea mari. Deși țara tocmai a operat o decisivă schimbare la cârmă, scrie Deutsche Welle.
Pentru această indiferență există cel puțin trei motive. Primul este situația economică proastă, care ține zilnic populația într-un cerc vicios al supraviețuirii. Gândurile politice referitoare la o nouă Cubă sunt acoperite de problemele gestionării mesei de prânz sau a drumului până la muncă și înapoi.
Al doilea motiv pentru această apatie este pesimismul care izvorăște din certitudinea că puterea acestei gerontocrații nu va schimba mare lucru, pentru simplul fapt că în fruntea sa va sta de acum o marionetă bine controlată. Al treilea motiv al acestei plictiseli este că lumea nu cunoaște un alt scenariu politic și nu are nicio idee sau un context alternativ la ”generația istorică”.
Desemnat miercuri unic candidat, Miguel Diaz-Canel, în vârstă de 57 de ani, a fost ales fără surpriză de către deputaţi pentru un mandat de cinci ani în fruntea ţării, cu 603 de voturi din 604 posibile, sau 99,83% din voturi, a anunţat în faţa Adunării preşedintele Comisiei naţionale electorale, Alina Balseiro, confirmând o informaţie apărută mai devreme în mass-media de stat.
Numărul doi al regimului din 2013, Miguel Diaz-Canel este un om al sistemului care a fost pregătit să îşi asume cele mai înalte funcţii. El reprezintă frecvent guvernul în străinătate, iar apariţiile sale în media sunt din ce în ce mai dese.
Avocat al dezvoltării internetului pe insulă, el a ştiut să-şi prezinte o imagine de modernitate, rămânând laconic în declaraţii. De asemenea, el s-a arătat intransigent faţă de disidenţa cubaneză sau de diplomaţii prea dispuşi să critice regimul.
