Permisul de vaccinare se supune aceleiași logici ca și cea care a justificat sistemul de „credit social” instituit în China, susține în paginile ziarului Le Figaro, cercetătorul Cyrille Dalmont, asociat cu Institutul Thomas More.
„Cetăţenii buni” au schema completă de vaccinare şi „cetăţenii răi” sunt cei care au o schemă de vaccinare incompletă sau care nu sunt vaccinaţi deloc.
Au trecut mai puțin de 14 luni pentru a ajunge de la o simplă aplicație de monitorizare a epidemiei la un permis de sănătate, obligatoriu de fapt și necesar pentru exercitarea mai multor libertăți fundamentale teoretic inalienabile și garantate constituțional: libertatea de a veni și de a pleca, dreptul la viață privată și la intimitate, dreptul la angajare (libertatea muncii), libertatea întreprinderii (libertatea comerțului și industriei), libertatea de asociere, libertatea de întrunire.
Și alte șase luni vor fi suficiente pentru a face următorul pas care ne conduce către instituirea a ceea ce seamănă din ce în ce mai mult cu sistemul chinezesc de „credit social”.
Unii vor considera această afirmație excesivă și polemică. Să începem cu faptele. Acum binecunoscutul sistem de „credit social”, vârful de lance al tehno-dictaturii chineze, a avut o călătorie ciudat de asemănătoare cu cea a permisului de vaccinare european. Inițial, ceea ce Beijingul prezintă drept „sistem de încredere în societate”, care s-a conturat în anii 2000, a vizat ratingul companiilor chineze pentru a facilita investițiile străine și nu urmărirea cetățenilor, nici controlul social al populațiilor. . Întotdeauna într-o logică de protecție a societății și a investițiilor, sistemul a evoluat spre ideea unei evaluări a solvabilității cetățenilor și a companiilor chineze.
Consiliul de Stat al Republicii Populare Chineze a lansat apoi o schemă de programare și „conștientizare a integrității și credibilității în societate” (2014-2020) pentru a veni în sfârșit cu patru obiective: „onestitate în afacerile guvernamentale”, „integritatea afacerilor”, „integritate societală” și „justiție credibilă”.
Întreaga logică a „creditului social” se bazează așadar pe acordarea unei "note" (o evaluare cuantificată în timp real care permite fiecărui cetățean să i se atribuie un rating social) cetățenilor și companiilor (chineze și străine). Acest punctaj comportamental se bazează pe respectarea de către cetățeni a regulilor impuse de guvernul chinez (demonstrarea adorației dumneavoastră pentru Xi Jinping vă poate aduce câteva puncte) și, prin urmare, face posibilă clasificarea cetățenilor: „cetățeni buni” și „cetăţeni răi”.
Cheia sistemului este că „cetăţenii răi” sunt consideraţi responsabili pentru implementarea măsurilor de restrângere a libertăţilor, urmărirea populaţiei şi autorizarea prealabilă generate de implementarea „creditului social” în scopul protejării „cetăţenilor buni”. Această logică a țapului ispășitor a permis stabilirea fazei următoare care vizează diferențierea drepturilor acestor două categorii de cetățeni în funcție de ratingul lor social.
Cetăţenii răi şi-au văzut atunci libertăţile îngrădite întrucât, în funcţie de rating, nu mai puteau călători, nu mai puteau avea acces la credit, anumite locuinţe, anumite meserii, anumite hobby-uri. Au fost treptat excluși din societate. Devenind puțin frecventabili, sunt loviți de moarte socială (când suni pe cineva cu un rating scăzut la telefon, ești anunțat despre statutul lui printr-un mesaj vocal).
„Cetăţenii buni”, la rândul lor, pot practica activităţile zilnice interzise „cetăţenilor răi”, dar rămân totuşi în dosar şi urmăriţi de sistemul care le oferă o doză de reamintire zilnică a notei lor sociale, în cazul în care ar fii tentaţi să nu asculte sau să vrea să se asocieze cu un „cetăţean rău”.
L’enjeu n’est pas la #vaccination !
— EVA REVE (@evarev1) February 9, 2022
Voici ce que l’#IdentitéNumérique Européenne qui succèdera au #PassVaccinal nous réserve avant 3 ans
TOUS CONCERNÉS !
ENSEMBLE refusons MAINTENANT le totalitarisme néolibéral qui se met en place#ConvoiPourLaLiberté
pic.twitter.com/7unXETXFeA
Pare inutil să extindem analogia mai mult pentru a înțelege că izvoarele psihologice care au condus la stabilirea permisului de vaccinare sunt aceleași cu cele care au condus la instituirea „creditului social” și că metodologia de impunere a acestuia este identică: și anume o neîntreruptă ciugulire a libertăților fiecăruia prin implementarea unor instrumente din ce în ce mai intruzive, ciugulire justificată de iresponsabilitatea „cetățenilor răi”.
Ca întotdeauna din aprilie 2020, când Institutul Thomas More a publicat nota „Urmărirea digitală: de ce suntem impotrivă", ni se va spune că comparația nu este corectă. Am dori să răspundem cu avertismentul lui Benjamin Franklin:
„Un popor dispus să sacrifice puțină libertate pentru puțină securitate nu merită nici una nici alta și ajunge să le piardă pe amândouă”.
Cei care critică aceasta teorie nu vor să vadă ceea ce este, din păcate, evident: societățile noastre occidentale par gata să se schimbe. Valul mare al "cancel culture", în intoleranța sa, în gustul ei pentru anatemă, în pasiunea ei acuzatoare și vigilentă, mărturisește suficient acest lucru. La fel și logica funcționării rețelelor sociale, care izolează indivizii în grupuri de gândire antagoniste transformând artificial realitatea într-un singur și cert adevăr. Pentru utilizatorii lor blocați într-o fortăreață a certitudinilor în care celălalt devine dușman, orice dezbatere de idei devine astfel imposibilă, și adesea inutilă.
Combinația acestor două fenomene a obișnuit deja mari părți ale populației să accepte logica țapului ispășitor și a ratingului social.
În plus, agonia lentă a statului nostru de drept, legată de ciugulirea permanentă a drepturilor fundamentale începută cu câteva decenii în urmă, de dezechilibrul instituțional tot mai mare, neutralizarea contraputerilor din cauza stărilor de urgență riscă să impună ideea că libertățile sunt doar o variabilă de ajustare în fața dorinței guvernului de a impune sistemul creditului social”.
Sursa: Cyrille Dalmont pentru Le Figaro
