Clubul marilor țări emergente a primit încă cinci state de la 1 ianuarie. Împreună, ele reprezintă jumătate din producția de petrol. Astăzi, Brics+ reunește aproape una din două ființe umane (46% din populația lumii), scrie Le Figaro
Este oficial. De la 1 ianuarie, grupul Brics, format din cele cinci mari puteri emergente – Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – are acum zece membri. Ar fi trebuit să fie chiar unsprezece, deoarece, cu ocazia celui de-al 15-lea summit al său, organizat la sfârșitul lunii august la Johannesburg, au fost admise șase noi state, inclusiv Argentina. Cu excepția faptului că, după alegerea sa din această toamnă, noul președinte argentinian, Javier Milei, a anunțat că nu mai dorește să se alăture grupului, decizie oficializată vinerea trecută.
Argentina intenționează să ducă o politică externă „aliniată cu democrațiile occidentale”, a justificat șefa diplomației, Diana Mondino pentru Le Figaro. Noii admiși sunt în cele din urmă Egipt, Etiopia, Iran, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Cu zece membri, echipa își schimbă dimensiunea și va cântări mai mult în progresul lumii.
Jumătate din populație și un sfert din PIB-ul planetei
Dublarea puterii Brics - care nu are un nume oficial în noua sa versiune dar pe care unii o numesc Brics + - conferă de fapt întregului o pondere considerabilă. Hai să judecăm. Ponderea demografică, în primul rând, dată de la început de cei doi giganți China și India, populați între ei cu peste 3 miliarde de locuitori. Astăzi, Brics+ reunește aproape una din două ființe umane (46% din populația lumii).
Greutatea economică, deci. Când în urmă cu peste douăzeci de ani (în 2001), economistul băncii Goldman Sachs, Jim O'Neill, a popularizat acronimul Bric pentru a desemna cele patru mari puteri emergente, acestea reprezentau abia 8% din PIB-ul mondial. Cele cinci Brics („s” pentru Africa de Sud, sosita în 2010) contribuie acum cu un sfert (26%) din producția globală de bogăție. Extins, clubul contribuie cu până la o treime din PIB-ul global.
În cele din urmă, Brics-urile+ sunt văzute ca o nouă putere petrolieră. Primind Arabia Saudită, al doilea mare producător și primul exportator de petrol, precum și Emiratele Arabe Unite și Iranul, clubul celor zece concentrează aproape jumătate (43%) din producția de țiței. „A existat dorința de a favoriza polul petrolier” al întregului, analizează istoricul Bertrand Badie, profesor la Sciences Politiques. Specialistul în relații internaționale vede acest lucru ca pe o prelungire a jocului Rusiei de a stabili acorduri cu Arabia Saudită în cadrul OPEC+ pentru a limita producția de petrol. Manevră „care i-a permis să ușureze sancțiunile occidentale” prin tragerea de prețuri în 2022. „Putin a jucat extrem de bine”, judecă Bertrand Badie.
Eliberarea de unchiul Sam și de biletul verde
Brics constituie un pol puternic de atracție. Nu mai puțin de 44 de țări au fost candidate să li se alăture. Fostul diplomat Michel Duclos, consilier al Institutului Montaigne, a pus sub semnul întrebării în 2014 faptul că cele două democrații Brics, Brazilia și India, nu au urmat Occidentul pe problemele Libiei, Siriei, apoi anexarea Crimeei. „Am consultat diplomați indieni, brazilieni și ruși și am devenit conștient de resentimentele acestor țări față de Occident”.
Aceste resentimente constituie în ochii multor observatori cimentul Brics. Membrii săi împărtășesc aceeași aversiune față de sancțiunile occidentale, adaugă Michel Duclos, niciunul dintre ei nu se simte în siguranță din cauza lor. „Aș pune în perspectivă obsesia anti-occidentală” , spune Bertrand Badie. Țările s-au săturat de statutul de țări periferice. Ținta lor principală este sistemul internațional, tras de mâna occidentalilor după cel de-al Doilea Război Mondial. Vor să se elibereze de unchiul Sam și de banii lui verzi. Chiar dacă specialiștii în geopolitică dezbat contururile noțiunii foarte la modă de „Sud global”, țările BRICS, după unii, o întruchipează sau, după alții, îi sunt purtători de stindard.
Interese eterogene
În acest context, de ce au admis cele șase țări alese în august 2023? Argentina mai degrabă decât Mexic? Etiopia mai degrabă decât Nigeria, mai puternică din punct de vedere economic? Emiratele Arabe Unite mai degrabă decât gigantul indonezian? Răspunsurile sunt multiple și uneori divergente. Mulți observatori au văzut în special mâna Beijingului în alegerea noilor membri, chiar dacă Brics operează prin consens. „Rusia este mai mult într-o poziție de pilot decât China”, crede Bertrand Badie.
În contextul războiului din Ucraina, Moscova are nevoie mai mult ca niciodată să întărească legăturile cu „Sudul Global”. Serghei Lavrov, șeful diplomației lui Putin timp de douăzeci de ani, a fost și el pivotul Brics de la început. Potrivit lui Michel Duclos, Serghei Lavrov ar fi fost flatat să vadă Rusia inclusă alături de puterile în ascensiune în nota lui Goldman Sachs din 2001 despre Brics. Crearea și îndrumarea acestui club, „a fost o întinerire” pentru Kremlin, a declarat Vitali Tchurkine ambasadorul Rusiei la ONU până la moartea sa în 2017. Fostul diplomat francez consideră însă că China și-a recăpătat conducerea grupului. .
Cert este că clubul Brics, mai ales în varianta Brics+, nu este un bloc puternic, unit. „Nu vrem ca Brics să fie o platformă anti-occidentală”, a apărat un diplomat indian înalt întâlnit de Le Figaro la sfârșitul anului. India lui Modi menține cu pricepere multiple parteneriate, jucând propriul rol de viitoare putere majoră. Mai presus de toate, țările Brics nu au un obiectiv comun clar declarat. Ca contrapondere la G7, grupul marilor țări industrializate este unul, dar implicit. „Cu cât adăugați mai mulți membri, cu atât interesele sunt mai eterogene și cu atât este mai dificil să găsiți un consens”, rezumă Taylor Fravel, expert în China la MIT, pe site-ul MIT News.
Moneda comună himerică
În plus, realizările grupului sunt subțiri. Proiectul unei monede comune, menționat, rămâne o himeră, la fel ca și cel al unei zone de liber schimb. Brics și-au creat propria bancă în 2014, redenumită New Development Bank. Prezidată de fosta șefă de stat braziliană Dilma Rousseff, sediul său se află, fără a fi surprinzător, la Shanghai. Dar „chinezii nu vor să meargă prea departe” în dezvoltarea acestui instrument financiar, analizează Michel Duclos.
Beijingul a fost, de asemenea, în centrul lansării AIIB, o altă bancă de dezvoltare la care multe țări occidentale s-au alăturat. În cele din urmă, chiar și ponderea economică a Bric-urilor trebuie pusă în perspectivă, subliniază Arvind Subramanian, cercetător la Institutul Peterson pentru Studii Internaționale. Creșterea tuturor membrilor sai a încetinit. Anumite țări – inclusiv Rusia – sunt, potrivit lui, „has been economice”.
Oricare ar fi slăbiciunile și diferențele lor (disputa la granița dintre China și India pentru a numi doar una), BRICS caută cel mai mare numitor comun, rezumă Bertrand Badie. „Ei practică diplomația de coluziune și efectele extraordinare” în care excelează judoka și jucătorul de șah Putin. Așa se face că în noiembrie șefii de stat ai Brics+, reuniți prin videoconferință, au depășit diferențele pentru a lansa un apel către Israel pentru încetarea focului.
Într-o astfel de organizație lipsită de un secretariat și un cadru instituțional, țara care ocupă președinția rotativă timp de un an este cel mai bine plasată pentru a-i da impuls și direcție. Cu toate acestea, Vladimir Putin este cel care conduce Brics în 2024 . El se va strădui să folosească acest colectiv ca o platformă anti-occidentală și un mijloc de a arăta lumii că Rusia nu este izolată diplomatic și economic.
