Reacțiile unei părți ale stângii la atacul Hamas evidențiază legătura dintre islamo-stânga occidentala și antisionismul radical, analizează filozoful Pierre-André Taguieff pentru Le Figaro. Potrivit acestuia, aceasta se caracterizează printr-o demonizare a statului evreiesc, considerat ca stat criminal.
Pierre-André Taguieff este filozof și istoric, director de cercetare la CNRS. A publicat în special Legături periculoase: Islamo-Nazism, Islamo-Leftism (Hermann, 2021).
- LE FIGARO. – De la începutul atacului Hamas mai mulți membri ai extremei stângi au refuzat să califice această organizație drept teroristă. Ați inventat conceptul de "islamo-stânga" la începutul anilor 2000. Am ajuns acolo?
Pierre-André TAGUIEFF. – Pe un adept al "islamo-stângii" îl recunoaștem prin faptul că, în panoplia sa ideologică și retorică, pune în prim plan două imperative. În primul rând, angajamentul necondiționat față de „cauza palestiniană”, tratată ca o cauză sacră, și deci lupta, prin toate mijloacele, împotriva „sionismului”, demonizat ca „rasism”, „colonialism” și „imperialism”. Apoi, „lupta împotriva islamofobiei”, făcând posibilă demonizarea drept „islamofobi” pe cei pe care, de exemplu, ar îndrăzni să-i descrie drept „terorişti”, şi mai precis „terorişti antievrei”, pe aşa-numiţii „luptători ai rezistenţei” Hamas sau Jihadului Islamic, mișcări islamiste al căror obiectiv declarat este distrugerea Statului Israel, în special prin recurgerea la acțiuni teroriste împotriva civililor israelieni.
În Occident, partidele de neo-stânga s-au adunat în jurul acestui propalestinism islamofil, bazat pe criminalizarea sionismului și a Israelului și ridicarea a ucigașilor jihadiști ca eroi sau martiri ai „rezistenței” palestiniene. Ideea de revoluție este ea însăși islamizată în mișcările noii extreme stângi rezultate din lumea a treia și alter-globalizare: noul proletariat al neo-revoluționarilor este alcătuit în esență din populații rezultate din imigrarea de religie musulmană, care, supuse la propaganda islamo-palestiniană și îndoctrinarea victimizării, se identifică spontan cu palestinienii reduși la „victime ale sionismului”. În configurația islamo-stângii, noua luptă revoluționară este astfel islamizată în timp ce „sioniștii” sunt naziști și victimele palestiniene sunt considerate „noii evrei”, persecutații prin excelență.
Antisionismul radical este recunoscut mai întâi prin argumentul său, al cărui scop este legitimarea distrugerii Israelului, prin banalizarea asimilarii polemice a Israelului la un stat „rasist” sau „apartheid”, „colonialist” și „criminal”.
Pierre-André Taguieff
Islamo-stânga există astăzi ca curent de opinie și ca mișcare ideologico-politică, cu activiștii săi, avocații săi, propagandiștii săi, „idioții utili”, aleșii săi și complicii lor. Antisionismul radical, pentru care sionismul este întruparea Răului, se află în centrul imaginației islamo-stângii. Nazificarea inamicului israelian sau „sionist” se înscrie acum în câmpul dovezilor ideologice.
- De unde provine antisionismul?
Trebuie să cădem de acord asupra sensului cuvântului, care este foarte controversat. Faptul ca termenul „anti-sionism” e echivoc provine din faptul că utilizările sale oscilează constant între două sensuri: pe de o parte, critica cutare sau cutare politică a unui guvern israelian, și, pe de altă parte, este întreprindere de demonizare a statului evreiesc, sortit să fie eliminat ca atare – care este atât antisemitism (în sensul actual al termenului) cât și rasism, marcat de apeluri la ură și violență împotriva a tot ceea ce se presupune a fi „sionist”.
Antisionismul radical este recunoscut mai întâi prin argumentul său, al cărui scop este de a legitima distrugerea Israelului, prin banalizarea asimilarii polemice a Israelului la un stat „rasist” sau „apartheid”, „colonialist” și „criminal”. Cinci trăsături fac posibilă definirea discursului antisioniştilor radicali:
1° natura sistematică a criticii la adresa Israelului;
2° Practica „standardului dublu” față de Israel, adică recurgerea la „standardul dublu”, care echivalează cu a cere Israelului un comportament care nu este cerut niciunui alt stat național democratic;
3° Demonizarea statului evreiesc, implicând o acuzare permanentă a politicii israeliene bazată pe trei baze mitice de reducere: rasism-nazism-apartheid, criminalitatea centrată pe uciderea copiilor palestinieni (sau musulmani) și conspirația evreiască globală (cunoscută ca „sionist”), al cărui „cap” se spune că este în Israel;
4° Delegitimizarea, prin toate mijloacele, a statului evreiesc, implicând negația dreptului său de a exista, deci negația dreptului poporului evreu de a trăi ca orice alt popor într-un stat-națiune suveran;
5° Apelul repetat la distrugerea statului evreiesc, implicând implementarea unui program de „dezionizare” radicală, sau mai simplu un război de exterminare, în care Iranul nuclearizat ar juca rolul principal.
Cu mult înainte de crearea Statului Israel și de inventarea „poporului palestinian”, respingerea sionismului de către anumiți lideri palestinieni a fost motivată și legitimată mai ales din motive religioase.
Pierre-André Taguieff
Este acest apel la eradicare ceea ce formează inima programului de antisionism radical, un mod de stigmatizare și discriminare care duce la demonizarea Statului Israel, este rasism și are o intenție clară genocidară. Se vede aici persistența uneia dintre cele mai vechi teme de acuzație care vizează evreii: Israelul ca „dușman al rasei umane”, care trebuie deci eliminat. Acesta este motivul pentru care, într-o serie de demonstrații pro-palestiniene recente care iau forma unor demonstrații pro-Hamas, sensul sloganului „Palestina va câștiga!” nu se distinge de cel al infamului „Moarte evreilor!”
- A existat o islamizare a cauzei palestiniene? De când și de ce?
Cu mult înainte de crearea Statului Israel și de inventarea „poporului palestinian”, când vorbeam doar despre „arabii Palestinei”, respingerea sionismului de către anumiți lideri ai acestuia din urmă, inclusiv „Marele Mufti” al Ierusalimului. Haj Amin al-Husseini, a fost motivat și legitimat mai ales din motive religioase. În niciun caz evreii nu ar trebui să se stabilească pe pământul musulman pentru a crea o „cămină evreiască”. Din această perspectivă, prezența evreiască pe un pământ musulman este intolerabilă, așa cum se precizează în articolul 28 din Carta Hamas: „ Israel, pentru că este evreu și are o populație evreiască, provoacă islamul și musulmanii."
- Unii au văzut conceptul de islamo-stânga ca fiind mai mult o insultă decât un concept teoretic și științific. Ce le raspunzi?
Este reacția leneșă a celor care sunt incapabili să argumenteze în fața analizelor critice la care sunt supuse dogmele lor ideologice sau comportamentul lor: se prefac indignați de presupusele „insulte” care le vizează sau denunță „panica morală” care s-ar exprima prin denunţarea poziţiilor lor „radicale” sau a acţiunilor lor iresponsabile. Dar trebuie să vedem clar că islamo-stânga, care apare din ce în ce mai mult ca „islamismo-stânga”, a suferit metamorfoze, combinându-se cu decolonialismul și wokismul. Astăzi, propalestinismul islamizat al apărătorilor „luptătorilor de rezistență” Hamas poate fi identificat ca islamo-decolonialism sau, printre intelectualii de stânga radical, „wokislamism”.
