Mona Lisa, plasată în vârful topului operelor de artă celebre la nivel global, i-a inspirat această idee profesorului german de psihologie experimentală. Mai exact, această teorie s-a născut, după ce muzeul Prado din Madrid a restaurat, în 2012, propria „Mona Lisa”, o copie care a fost considerată mult timp ca insignifiantă şi care a fost atribuită unui discipol al maestrului da Vinci. Dar prima dată când a văzut cele două pânze una lângă alta, Claus-Christian Carbon a avut certitudinea că adevărul era altul şi că Mona Lisa de la Prado nu era chiar o simplă copie, scrie Sciences et Avenir.
După doi ani de analize chimice şi de investigaţii cu raze X, Claus-Christian Carbon a descoperit o diferenţă minoră de perspectivă între cele două pânze. Treptat, prin tehnici deosebite, Claus-Christian Carbon a ajuns la concluzia că cele două pânze au fost realizate simultan, contrar a ceea ce credea el.
De altfel, unele schiţe şi notiţe privind vederea binoculară aparţinând titanului Renaşterii italiene întăresc ideea că a treia dimensiune îl fascina pe Leonardo da Vinci. Astfel, Gioconda ar fi fost concepută ca perechi de imagini stereoscopice în care o imagine corespunde la ceeace vede cu ochiul stâng şi alta, cu ochiul drept. Observând aceste perechi de imagini mai mult timp şi printr-un exerciţiu vizual, unele persoane văd cum se formează a treia imagine, ca fuziune între cele două, şi formarea în relief.
Mai mulţi cercetători au primit extrem de favorabil ipoteza stereoscopică, oferind elemente suplimentare pe care le testăm în prezent. Claus-Christian Carbon spune că studiază multe elemente, dar mai ales surâsul Mona Lisei, care continuă să provoace uimire, întrebări, dileme.
