Vara mizeriei noastre

28 Iul 1999
Vara mizeriei noastre
Ne-a fost dat să vedem în această vara imagini de coşmar. Vara mzieriei noastre a adus la suprafaţă tragedii care au zguduit România din ţâţâni. Imaginile cu tatăl care-şi ţinea copilul mort în braţe şi, mai recent, cu jucătorul de fotbal Vrăbioru, mort pe teren, ne-au rămas întipărite pe retină şi vom putea scăpa foarte greu de ele. Vara mizeriei noastre este mai degrabă vara neputinţei noastre. Neputinţa de-a mai fi oameni atunci când viaţa cere cu disperare acest lucru. Am fi cinici dacă am spune, referindu-ne la tragicul sfărşit al lui Vrăbioru, că România a evoluat. Aduceţi-vă aminte, acum câţiva ani un om era lăsat să moară în stradă, pe trotuar, aruncat acolo, ca un sac de cartofi, de o asistentă medicală dintr-o maşină a Salvării. Astăzi, în cazul fotbalistului Vrăbioru, o maşină a Salvării chiar l-a dus la spital pe tânărul jucător, ceea ce înseamnă, nu-i aşa, un “progres”, pentru a da curs cinismlui. Am asistat revoltat în aceste zile cum fel şi fel de oficiali, care mai de care mai băţoşi, au încercat justificarea morţii tânărului fotbalist. Ca şi când viaţa unui om ar fi compatibilă cu regulamentele lor de doi lei. De ce, domnilor, Salvarea care l-a dus la spital în cele din urmă pe Vrăbioru era o Salvare de cinci dolari? Unde sunt  milioanele de dolari laute pe jucătorii vânduţi în străinătate? Câţi bani din aceste milioane au fost investiţi în targa pe care a murit Vrăbioru? Nu vă e ruşine, domnilor, că Slavarea aflată pe stadion era o maşiă ca oricare alta, având în plus doar semnul Crucii Roşii, devenit astăzi semnul Crucii Morţii? Cum puteţi să dormiţi noaptea când ştiţi că n-aţi avut niciun medic pe cele  două Salvări? Vă stercuraţi, caraghios şi greţos în acelaşi timp, printre literele regulamentului  în care salvarea vieţii fotbalistului nu se regăseşte. Pentru voi era mai important să nu pierdeţi meciul cu 3-0 decât viaţa unui om. Din nefericire,  voi nu veţi răspunde niciodată la aceste întrebări, iar “cazul Vrăbioru”, în tragicul stil românesc, va deveni, în scurt tip, un caz închis, fără ca adevărul să se afle vreodată. Vara mizeriei noastre tinde să devină un anotimp perpetu, iar noi, martori neputincioşi ai atâtor drame, vom folosi cu neruşinare tragedia tânărului Vrăbioru atunci când va veni vorba de statistici.

MARIUS TUCĂ

 

P.S. Vrăbioru a fost înmormântat fără inimă, aceasta rămânând la Institutul Medico-Legal pentru a fi disecată. Inima lui Vrăbioru a rămas ofrandă într-o lume fără… inimă.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră