Unde este cetăţeanul de rând?

Stau şi mă întreb ce o fi în mintea cetăţeanului de rând care între două autobuze şi alergături prin piaţă, care între micul dejun şi cină “înfulecă” şi “digeră” bucată cu bucată, ştire după ştire. De vreo patru luni de zile, în România zilnic se întâmplă ceva. Rău. După ce a asistat neputincios la cearta din Coaliţia guvernamentală, după ce l-au văzut pe Victor Ciorbea venind şi plecând, după ce a văzut în sfârşit bugetul pe mâna parlamentarilor, cetăţeanul, care nu mai are demult culoare politică, asistă în aceste zile, şi mai neputincios, la scandaluri de toate tipurile.  Afumat de fumul de ţigară, gândindu-se tot mai mult la un nou cuvânt care va intra în vocabularul curent al cetăţeanului – debranşare – cetăţeanul  trăieşte la fel de intens fiecare secundă al fiecărui minut al zilei.

Debusolat de înteaga întorsătură a lucrurilor, cetăţeanul scârbit asistă la acest “carnaval”, întrebându-se din ce în ce mai des cui şi la ce foloseşte. Păi, este simplu! Cetăţenii ar trebui să stea pe acasă doar în preajma alegerilor. În rest, ar putea să-şi ia concediu, să petreacă o vacanţă prelungită în creierul munţilor, departe de “aerul infestat” al vieţii sociale şi politice de zi cu zi. Vă asigur că, pentru cei mai mulţi dintre politicieni, nici nu-i va fi simţită lipsa cetăţeanului de rând. Politicianul ştie când trebuie să apeleze la el şi, mai ales, unde să-l găsească. Astfel, ar avea şi clasa politică mai multă linişte pentru a-şi elabora legile proprii după bunul plac. Astfel, n-ar mai trebui  clasa politică să dea socoteală cuiva. Astfel, n-ar mai avea cine să le numere vilele sau absenţele în Parlament. Va fi mult mai bine şi la vară cald!

Bună dimneaţa!

MARIUS TUCĂ