Lupta împotriva corupţiei trece prin momente grele: momentul zero şi momentul unu. Erea o vreme în care şi cei necorupţi începuseră să tremure din cauza ei. Declanşată de preşedintele Constantinescu, ea se află astăzi doborâtă la pământ, cu genunchii aduşi la gură. Pe ea a căzut o frunză, o frunzuliţă. Sub greutatea ei “lupta împotriva corupţiei” e gata să fie înăbuşită. Ţara cântă-n gura mare: “A venit toamna/ Acoperă-mi corupţia cu ceva/ Cu umbra lui Dejeu/ Sau mai bine cu Abraham, ori Cristescu sau Mocuţa” Aceştia trei din urmă s-au trezit dintr-o dată daţi jos din căruţa care mergea să lupte împotriva corupţiei. Se schimbă strategia, se caută noi formule, se fac alţi generali! Corupţia n-a stat ca proasta în aceşti ani, s-a modernizat, are trelefon mobil şi, lucrul cel mai important, are filiale-n toată ţara: de la Şimleul Silvaniei până la Calafat, de la Sânicolau Mare până la Sulina, de la Piaţa Victoriei până-n Dealu’ Mitropoliei. Şi, bat-o nenorocul, corupţia a aflat, o dată cu generalul Abraham, de la televizor, că acesta a fost destituit. Puterea de la Bucureşti i-a oferit acest privilegiu “domnişoarei corupţie” “ca s-o enerveze plăcut”. Iar domnului general Pavel Abraham i-a fost anunţată vestea prin intermediul televizorului pentru că în PalatulVictoriae mare criză de hârtie. O decizie trimisă în scris ar fi adâncit şi mai rău acestă criză. În aceste condiţii lupta împotriva corupţiei poate începe din nou. Cu un alt avânt democratic, cu alţi oameni, cu alte forţe, doar-doar s-o găsi şi în România, vai, un corupt. Ar fi primul şi singurul de până acum şi zău că ăsta nu trebuie scăpat sub nici o formă, trebuie ţinut de sămânţă!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
