La Bucureşti, nişte “reprezentanţi” ai poorului român vor să închirieze şase elefanţi pentru o nuntă. Bărbaţii clanului Magotu o vor ca mireasă pentru mezinul Durdurel pe frumoasa Bombonica. Viitoarea miss Piranda are doisprezece ani bătuţi pe muchie şi cică ar avea o frumuseţe… mamă-mamă! Numărul de senzaţie al acestei nunţi îl reprezintă nu bărbaţii clanului Magotu, nici mezinul Durdurel de şaptesprezece anişori şi el, şi nici măcar frumoasa Bombonica, ci cei şae elefanţi gata a fi închiriaţi pentru ziua nunţii. Dacă vor figăsite aimalele, e foarte probabil ca acestea să se plimbe pe Calea Victoriei. Din ziarul “Naţional”, cel care a dat ştirea, mai aflăm că darul naşului va fi cam la un kil de aur şi va fi aruncat din elicopter la punct fix.
Tot în aceste vremuri şi tot în Bucureşti, românii pot cumpăra de la magazin – parcă aşteptau din moment în moment clipa asta – “căcat cu moţ”. Patroana magazinului de dulciuri, scrie “Eveimentul zilei”, a declarat că este mulţumită că românii nu şi-au piedut simţul umorului, cumpărând şapte-opt bucăţi de “căcat cu moţ” pe zi. Cât o mai dura până când românii îşi vor pierde răbdarea? Apariţia produsului mai sus amintit pe piaţă este semnul că nu va mai dura prea mult. Într-un spectacol am văzut, eran umărul serii, reprezentaţia dată de un fachir. Sobrietatea, puterea de concentrare şi mai ales “umilinţele” la care şi-a supus trupul mi-au arătat încă o dată ce înseamnă rezistenţa umană. Imaginea mea despre fachir s-a dus dracului atunci când acesta, întorcându-se cu spatele, gata să părăsească scena, şi-a arătat pantalonii rupţi în fund. Asta e astăzi poporul român. Nu sunte altceva decât un popor de facihri cu pantalonii rupţi în fund.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
