Peste 30 de avocaţi din Baroul Bucureşti au făcut miercuri zid viu în jurul lui Nicolae Călinescu, ginerele lui Cerveni, avocat la rândul său. Călinescu fusese arestat la sfârşitul săptămânii trecute, acuzat de un client că i-ar fi cerut 8.000 de mărci pentru a-l ajuta să câştige un litigiu comercial la Curtea de Apel Braşov. Am fost uimit de solidaritatea de breaslă, chiar de modul în care avocaţii, toţi tineri, l-au înconjurat pe Călinescu, nepermiţând astfel nici presei să-l fotografieze sau să-l filmeze. Urmărind acest episod desfăşurat la Tribunalul Bucureşti, mă gândeam la breasla noastră, a gazetarilor, care e mai mult decât dezbinată. Cred că va mai curge multă apă pe Dâmboviţa şi Colentina până când o să vedem o solidaritate de genul celei a avocaţilor. Nu sunt absurd să cred că între ziarişti ar putea să existe o prietenie la cataramă. Însă nici nu pot să nu observ că “breasla gazetarilor” este doar o expresie şi nimic mai mult. Sfâşiată de interese, orgolii şi alte nimicuri, breasla gazetarilor pluteşe în derivă, în bătaia manipulărilor de tot felul, a intrigilor. N-avem nevoie de ounire în cuget şi simţiri, dar sunt convins că în cazul în care unul dintre noi va fi arestat, spre deosebire de cazul avocatului Călinescu, nu va sări nimeni în apărarea lui, darămite să facă zid în jurul său. Ba mai mult, pot să pun pariu, cele mai multe cazuri ar veni din partea colegilor săi de breaslă. Dar până să ne confruntăm cu un caz ca acela prezentat mai sus, ar fi bine măcar la nivelul şefilor din presă să aibă loc cel puţin un dialog. Pentru că aici e buba. Căci, în rest, colegi şi colege de-ale noastre care lucrează la ziare, radiouri şi tleviziuni concurente se căsătoresc de zor. Casă de piatră! De asta are nevoie şi breasla noastră, dar nu de Casa Scânteii!
