Emiterea bancnotei de un milion de lei va fi un reper important în istoria postrevoluţionară a României. Aşadar, leul, moneda naţională, a parcurs 14 ani de la bancnota de 100 de lei, “cea mai valoroasă” în comunism, până la bancnota de un milion de lei. Cred că introducera bancnotei de un milion poate să reprezinte cel puţin un moment de reflecţie, de aducere aminte, dar şi de calcule. Nu cred că vom uita uşor valoarea leului de atunci, începând cu biscuiţii “Eugenia” de 65 de bani şi terminând cu oul de 50 de bani. Cu siguranţă că n-aţi uitat cât costa un kilogram de carne, unul de cartofi sau o sticlă de bere. Alte vremuri, altă lume, alţi bani, alt leu. Pentru aceia care au timp şi chef de calcul, le sugerez să vadă câte pâini puteau să cumpere cu “100 de lei” şi câte cu “un milion de lei”. Şi asta, aşa, de dragul calculului, de dragul noii bancnote, fără nici o relevanţă economică. Dacă vreţi un calcul care să vă spună ceva în legătură cu puterea de cumpărare a leilor noştri, calculaţi câte pâini puteaţi să cumpăraţi dintr-un salariu din '89 şi câte dintr-un salariu de astăzi. Atenţie, o pâine înainte de '89 cântărea aproape de două ori mai mult faţă de cât cântăreşte una de astăzi! Dar, gata, ajunge cu calculele nostalgice, care pot trezi mai degrabă amintiri dureroase decât frumoase. Şi vorba guvernatorului BNR, Mugur Isărescu: “Nu trebuie să atacăm bancnotele, ele nu reprezintă decât o recunoaştere a realităţii”. O realitate cât o bancnotă de un milion de lei...
